urmareste-ma pe twitter facebook ghidjurnalism aboneaza-te la newsletter rss articole
Home

Cum colectăm informaţiile

November 11th, 2008
Categorii: Tehnici de colectare a informatiilor
2 comentarii (11,428 views)

Specialiştii mass-media au identificat trei metode esenţiale de colectare a informaţiei: consultarea surselor fizice, intervievarea şi observaţia. Articolele bune sunt, de obicei, rezultatul îmbinării celor trei metode.


1. Consultarea surselor fizice

Se referă în special la consultarea surselor scrise, a documentelor foto, video, audio. Tot în această categorie intră şi consultarea informaţiilor prin Internet, consultarea publicaţiilor oficiale, a arhivelor personale sau publice etc.

Ne putem folosi de această metodă în pregătirea interviurilor. Este foarte bine să cunoaştem tema şi interlocutorul înaintea intervievării. Consultarea surselor fizice ne poate ajuta şi să formulăm întrebări bune. Citeste continuarea

Răspunsul este simplu: nu există limite pentru a colecta informaţii. De la femeia de serviciu până la preşedintele statului, oricine poate să fie o sursă bună pentru un articol de succes. În multe cazuri, informaţiile primite de la femeia de serviciu pot fi mult mai valoroase decât cele primite de la directorul instituţiei.

Este important ca informaţiile să fie adevărate. Regula supremă pe care trebuie să o respectăm este aceea a încrucişării surselor. Asta înseamnă că o informaţie trebuie verificată din mai multe surse, de preferat cel puţin trei.

O atenţie sporită trebuie să avem în cazurile în care cineva lansează acuzaţii la adresa altcuiva. Obligaţia jurnalistului este să solicite un punct de vedere şi părţii acuzate. Dacă partea acuzată refuză să comenteze acuzaţiile, asta nu înseamnă că nu putem scrie articolul. Trebuie să specificăm în textul nostru că am încercat să contactăm partea acuzată şi motivele pentru care nu există şi punctul său de vedere.

Citeste continuarea

Există mai multe situaţii în ceea ce priveşte folosirea informaţiilor pe care le colectăm. Cele mai importante aspecte ţin de permisiunea de a publica informaţiile şi de acceptul sursei de a-şi atribui informaţiile. Convenţiile dintre jurnalist şi sursă trebuie să fie stabilite de la început.


On the record

Informaţia poate fi publicată şi atribuită sursei. Adică putem să redăm în articolul nostru informaţiile şi să arătăm cine a fost sursa lor, având acceptul să publicăm numele, funcţia sau calitatea în care ne-a vorbit.

Citeste continuarea

Ca să ştim cum să scriem pe web, trebuie să ştim înainte pentru cine scriem. Expertul în web usability Jakob Nielsen a identificat, în mai multe studii ale sale, nişte caracteristici generale ale utilizatorilor web:

– utilizatorii web nu citesc textele, ci le scanează. Doar 16% dintre ei citesc întregul text;

– au puţină răbdare, aşa că trebuie să fii convingător încă de la început;

– le e mai greu să citească decât pe print. Cititul online este cu 25% mai lent decât cel de pe hârtie; Citeste continuarea

Unghiul de abordare

November 11th, 2008
Categorii: Tehnici de redactare
Fii primul care comenteaza (13,680 views)

Cum stă treaba cu ceea ce jurnaliştii numesc unghi de abordare? Voi începe cu un exemplu la îndemână. Dacă pui cinci prieteni să-ţi povestească un meci de fotbal, fiecare o va face în felul său. Unul se va axa pe cât de proastă a fost apărarea, altul va accentua cât de bun a fost atacul, altul va pune accent pe arbitraj, altul va pleca de la evoluţia unui anumit jucător, ultimul va pune accent pe schimbările făcute de antrenor.

Concluzia introducerii? Sunt mii de moduri în care putem spune o poveste. În jurnalism, la fel ca în viaţa de zi cu zi, e important să fim noi aceia care spun povestea cel mai frumos. Pentru asta, trebuie să ne gândim care e cea mai interesantă abordare. Citeste continuarea

Ce trebuie să faci

1) Scrie astfel încat să fii uşor înţeles. Nu încerca să impresionezi. Foloseşte cuvinte comune în locul celor pretenţioase (convingător pentru persuasiv, plătit pentru remunerat, mincinos pentru mitoman);

2) O frază = o idee. Elimină, fără resentimente, toate cuvintele, propoziţiile sau frazele care nu spun nimic sau de care nu ai neapărat nevoie. Caută miezul acţiunii! Maxim de informaţie cu minim de cuvinte;

3) Foloseşte fraze declarative simple. Evită frazele cu multe subordonate. Urmează modelul: subiect – verb – complement. Încearcă să transformi subordonatele în propoziţii principale sau de sine stătătoare; Citeste continuarea

Interviul

November 11th, 2008
Categorii: Genurile presei scrise
12 comentarii (41,757 views)

Trebuie să facem de la început o distincţie. Când vorbim de interviu, putem vorbi despre el ca metodă de documentare (atunci când luăm declaraţii martorilor unui accident, de exemplu),  sau putem vorbi despre el ca gen jurnalistic.

Pe scurt, interviul, ca gen jurnalistic, este o discuţie, însă nu o discuţie oarecare, ci una care întruneşte câteva condiţii minime:

– convorbirea are loc între un jurnalist şi o persoană care prezintă interes pentru public (ce spune intervievatul are valoare de informare);

– trebuie să existe un accept de publicare dat jurnalistului de către interlocutor;

– discuţia este înregistrată şi publicată sub forma întrebare – răspuns.

În esenţă, interviul este de fapt transcrierea acestei discuţii. Şi nu trebuie să credem că această transcriere o facem întocmai. Aşa ne-am transforma într-un roboţel care scoate textele de pe reportofon. Textul final va fi editat, păstrând doar pasajele notabile. Citeste continuarea

Ştirea

November 11th, 2008
Categorii: Genurile presei scrise
9 comentarii (41,699 views)

Ar fi o nebunie să pretindem că putem da o definiţie exactă ştirii. Până acum, jurnaliştii au dat multe definiţii, însă niciuna nu a reuşit să se impună. Vom încerca să conturăm totuşi nişte repere.


Ce este ştirea?

1) Ştirea înseamnă informaţie pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să existe.  Elementul central al unei ştiri îl reprezintă faptele (“ce s-a întâmplat”), nu opiniile.

2) ABC-ul. Ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut).  Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi de o ştire completă.

3) Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să aibă o mulţime de calităţi (news value,  newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia că noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă definiţie a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o mănânci repede, se topeşte.

O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de presă trebuie să fie: importantă,  interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim însă cu această definiţie.

Citeste continuarea

Evaluarea informaţiilor de presă este, de cele mai multe ori, un proces subiectiv. Ceea ce unii consideră drept ştire bună poate pentru alţii reprezintă o ştire de mâna a doua. Dar în instituţiile media cu pretenţii de performanţă asemenea discrepanţe nu au voie să apară. Subiectivitatea există, însă ea nu se manifestă grosolan, sau măcar nu ar trebui să se manifeste aşa în media de calitate.

Există un consens în evaluarea informaţiilor. Conştient sau nu, jurnaliştii folosesc anumite criterii de relevanţă (standarde calitative) atunci când iau decizii. Dacă urmărim ziarele dintr-o zi sau jurnalele de ştiri de la radio sau de la televiziune, putem să observăm cu uşurinţă că informaţiile prezentate sunt cam aceleaşi peste tot. De aici putem să tragem concluzia că oamenii din presă utilizează nişte standarde comune. Citeste continuarea

Pe lângă criteriile clasice de evaluare a valorii de informare, o serie de factori influenţează tratarea informaţiilor de către media (B.Itule, D. Anderson, 1991, pp. 45-46; J. Charron, J. Limieux, 1991, p. 9). Toţi aceştia funcţionează corelativ, similar criteriilor de evaluare şi în strânsă legătură cu acestea. Dintre factori, îi amintim pe următorii:


1. Politica editorială

Ceea ce este important pentru o publicaţie economică nu este, cu siguranţă, la fel de important şi pentru o publicaţie pentru femei. De exemplu, Wall Street Journal, care este o publicaţie de afaceri, îşi selectează ştirile după alte criterii faţă de alte publicaţii orientate spre divertisment. Citeste continuarea

Copyright 2008 - 2017 Ghidjurnalism.ro. Ghid de Jurnalism foloseste platforma WordPress. Design realizat de Bogdan Gheorghe
Articole (RSS) and Comentarii (RSS)