urmareste-ma pe twitter facebook ghidjurnalism aboneaza-te la newsletter rss articole
Home

Aşa nu: Două titluri de mare angajament…

February 26th, 2009
Categorii: Diverse
Un comentariu (4,498 views)

Până unde merge bunul simţ în presă? N-am stat să caut prea mult. Pe seară, văd în feed-ul RSS două titluri care nu fac cinste deloc jurnalismului. Am hotărât să fac o rubrică (Asa nuuu!) pe site, unde voi încerca să semnalez de fiecare dată astfel de lucruri.

1. Pro TV:  “Stai, capra! Si a stat… Un tanar a violat doua capre gestante”

stai-capra-si-a-stat-un-tanar-a-violat-doua-capre-gestante-stirileprotvro

[Click pe poza pentru zoom]

Il intrece pe Eminescu, cred… Fără replică


2. Antena 3 – Sinteza zilei: “Sinteza Zilei: Un copil şi un soldat împuşcaţi. Ţara ne vrea morţi?

sinteza-zilei-un-copil-si-un-soldat-impuscati-tara-ne-vrea-morti

[Click pe poza pentru zoom]

Citeste continuarea

Cum se fac stirile la Yahoo!

February 26th, 2009
Categorii: Jurnalism online
Fii primul care comenteaza (4,085 views)

E un clip ceva mai vechi, dar eu abia acum am dat de el. Ar trebui sa aflam din el cum se fac stirile la Yahoo!, si aflam cate ceva. E un bun punct de plecare pentru oamenii din zona online de la publicatiile romanesti.



Citeste continuarea

Despre fiţele de jurnalist

February 21st, 2009
Categorii: Jurnalisti
11 comentarii (7,016 views)

Eram în metrou. Priveam înspre nimic. Tresar. O tipă de lângă mine începe să vorbească TARE la telefon (ca s-o audă tot vagonul):

– Dragă, azi nu pot să trec pe la tine, că stau la redacţie mai mult. Am avut şi nişte directuri, sunt obosită…

Preţ de câteva minute a ţinut-o tot aşa, vorbind în aşa fel încât toată lumea să ştie că ea e jurnalistă. Că ea e o specială…

Episodul mi-a rămas în minte şi mă face să tresar de fiecare dată când îi văd pe unii dintre colegii jurnalişti că au impresia că ei nu sunt oameni normali, că ei fac ceva cu totul special. Absurd este că mulţi cred că munca lor e mult superioară altor munci.

De ce nu sunt de acord cu ei şi de ce cred că a fi jurnalist e la fel de onorabil ca a fi, de exemplu, muncitor la fabrica de îngheţată:

Citeste continuarea

Bătălia pentru “bă, să fim noi primii care dau ştirea” îi face pe mulţi să uite cât de important e să verifice informaţia. Sunt unele ştiri (atât de) senzaţionale încât îţi iau minţile şi nu mai pui la îndoială veridicitatea lor.

Am văzut, la un moment dat, o televiziune (nu-i dau numele, nu vreau polemici + că nu mai ţin minte detaliile) care dădea o ştire drept breaking news şi anunţa o tragedie. Prezentatoarea se zbătea să explice ce nasol e. Apoi intră un nene prin telefon şi zice că nu-i chiar aşa nasol şi că incidentul e minor. Hopa, nu mai e breaking news? Păi nu mai e:)

Ce învăţăm de aici e că dacă nu suntem siguri pe informaţie mai bine aşteptăm până avem o confirmare, până aflăm şi din altă sursă. Altfel, credibilitatea noastră în ochii publicului nu va mai însemna nimic. Citeste continuarea

Nu întotdeauna este nevoie să mergem pe teren pentru documentare. Ştiu, probabil că mulţi îmi vor sări în cap pentru afirmaţia asta. Însă sunt destule cazuri în care poţi obţine aceleaşi informaţii  într-un timp mult mai scurt, cu costuri mult mai mici, chiar prin telefon.

Sunt anumite tipuri de informaţii pe care le putem afla fără să mergem pe teren. Aici intră:

– declaraţii ale politicienilor;

– declaraţii ale oficialităţilor;

– puncte de vedere ale anumitor instituţii (Poliţie, Parchet, Pompieri, Jandarmeria etc.);

– confirmarea unor date (cifre – statistici, nume, numere de telefon etc.); Citeste continuarea

Nu există ştire fără sursă. Este o regulă simplă, de neîncălcat, pe care cred că o putem ţine minte foarte uşor. Cu toate acestea, necitarea surselor este o greşeală frecventă, mai ales în practica jurnalismului online, unde mulţi consideră că informaţiile de pe Internet sunt ale nimănui.

Nu e deloc credibil, atunci când scriem despre ceva ce s-a întâmplat la mare distanţă de noi, să scriem ştirea ca şi cum noi am fi fost acolo. N-o să ne creadă nimeni. Mai bine spunem de unde am aflat: informaţia am aflat-o de la X, care se afla la faţa locului; informează cutare site, cutare televiziune, radioul X, ziarul Y.

Există şi cazul în care noi chiar am fost acolo. Chiar şi atunci trebuie să cităm sursa. Cum adică? Simplu, ne cităm pe noi. Impropriu spus. Ceea ce trebuie să facem este să anunţăm în text prezenţa noastră la faţa locului. Citeste continuarea

Reportajul

January 24th, 2009
Categorii: Genurile presei scrise
19 comentarii (60,011 views)

Întâi de toate, reportajul este o poveste. O poveste pe care tu, reporterul, o spui pentru că ai fost acolo, ai văzut, ai aflat, ai auzit, ai simţit, ai mirosit, ai gustat… Şi cel mai important e să-l faci pe cititor “să simtă” ceea ce ai simţit tu, “să audă” ce ai auzit tu, “să vadă” ce ai văzut tu… (M.Voirol, 1992, p.52)

Prima condiţie este, deci, prezenţa reporterului la faţa locului pentru colectarea informaţiilor. De fapt, e redundant să spui asta, pentru că reporterul, prin definiţie, trebuie să fie prezent în mijlocul oamenilor, în mijlocul evenimentelor. O știre o poţi scrie de la birou, dând câteva telefoane, trimiţând niște email-uri, însă pentru un reportaj trebuie neapărat să-ţi ridici fundul de pe scaun.

Michel Voirol dă și un contraexemplu:

“Sunt oameni care nu sunt făcuţi să fie reporteri. Ei nu vor găsi niciodată apă în mare. Îi trimiţi să facă un reportaj în uzină, și ei se întorc cu raportul financiar și cu catalogul de mașini”. (Michel Voirol, in Cristian Florin Popescu, 2003, p.195) Citeste continuarea

Aş vrea să lămurim de la început un lucru: un jurnalist trebuie să scrie în primul rând pentru public, nu pentru motoarele de căutare. Dacă nu avem conţinut de calitate, degeaba păcălim Google, Bing, Yahoo… să livreze rezultatul nostru printre primele, fiindcă în mod sigur nu vom reuşi să-i păcălim şi pe utilizatori. Efectul va fi doar că nişte oameni ajung repede la articolul nostru, dar la fel de repede pleacă (deci un bouncerate consistent). Vom pierde credibilitate, vom enerva (fiindcă oamenii nu vor găsi ce căutau de fapt), nu vom reuşi să fidelizăm. Ok, deci vom formula prima regulă de SEO: (1) Creează conţinut de calitate! Citeste continuarea

Multimedia pe online înseamnă, în principiu, să speculezi foarte bine posibilităţile pe care ţi le oferă acest mediu pentru îmbinarea textului cu foto, cu audio şi cu video. Cu alte cuvinte, să adaugi valoare de informaţie textului.

Despre text am vorbit într-un articol separat. Pe scurt, el trebuie să fie redactat într-o manieră informativă şi să fie scanabil. Dar cel mai important este să-ţi actualizezi permanent textul.


Fotografiile

Dau viaţă textului. Este o regulă valabilă atât pe print cât şi pe online. De preferat ar fi ca articolul nostru să cuprindă cel puţin o fotografie. Dar trebuie să ne străduim să-i sporim valoarea prin galerii foto. Majoritatea CMS-urilor (interfaţa de administrare a unui site) permit să introduci mai multe fotografii pentru un articol. Chiar şi pentru bloguri există plugin-uri speciale de galerii foto.

Citeste continuarea

Sfaturi pentru redactorii web

November 11th, 2008
Categorii: Jurnalism online
10 comentarii (8,666 views)

1. Textul trebuie să fie scanabil

Majoritatea utilizatorilor nu citesc textele cuvânt cu cuvânt. Ei le scanează, căutând elementele interesante. În consecinţă, trebuie să redactăm textele într-o manieră uşor de scanat. Iată câteva elemente care fac un text să fie cât mai aerisit:

Paragrafele

La fel ca pe print, paragrafele separă blocurile de idei. În consecinţă, ideile vor fi mai uşor de urmărit. Nu trebuie să folosim paragrafe lungi. Pe web sunt recomandate paragrafele englezeşti. Citeste continuarea

Copyright 2008 - 2017 Ghidjurnalism.ro. Ghid de Jurnalism foloseste platforma WordPress. Design realizat de Bogdan Gheorghe
Articole (RSS) and Comentarii (RSS)