Merită să faci o facultate de jurnalism? Ce înveţi şi ce nu înveţi aici
January 25th, 2010 (2,673 views)
Este o temă destul de controversată. La fel de bine se poate răspunde cu “da” cum se poate răspunde cu “nu”. Ambele răspunsuri pot fi uşor argumentate. Nu mi-am propus să fac asta. Cred că singurul capabil să răspundă la această întrebare este fiecare dintre noi, punând în balanţă propriile aşteptări. O să înşir însă aici câteva lucruri care te-ar putea ajuta să te hotărăşti dacă vrei să urmezi o astfel de facultate sau nu.
Voi începe discuţia asta cu nişte adevăruri incomode ale meseriei:
Dacă termini o facultate de jurnalism nu înseamnă neapărat că eşti şi bun pentru jobul ăsta. Diploma este doar o hârtie pe care i-o arătăm mamei atunci când ne întreabă pe ce s-au dus banii pe care ni i-a dat în ultimii ani. Asta pentru că o facultate de jurnalism o poţi absolvi şi fără prea mult stres. Deci, să ne înţelegem de la început, diploma aia nu are foarte mare valoare pe piaţa muncii. Nu sunt foarte mulţi şefi de redacţii care să ţină cont de ea. Important e cu ce rămâi după ce termini, adică dacă ai făcut facultatea pentru tine, nu pentru diplomă.
Poţi fi un jurnalist foarte bun şi fără să urmezi o facultate de profil. Să presupunem că alegi să faci o facultate cu profil economic, că eşti pasionat de scris, îţi faci un blog pe care exersezi, mai citeşti câte ceva despre noţiunile jurnalistice de bază – pe scurt, scrii bine despre un domeniu pe care-l cunoşti bine. Ai toate şansele să fii mai potrivit pentru un post de jurnalist pe domeniul economic decât un absolvent de jurnalism, care nu cunoaşte domeniul la fel de bine ca tine. Nu e însă o regulă.
Degeaba ştii multe dacă stai prost cu nervii. O regulă nescrisă a acestei meserii este că trebuie să fii flexibil (foarte flexibil). Adică trebuie să te obişnuieşti: să nu comentezi când ţi se spune că ai de stat la serviciu încă opt ore peste program; să fii pregătit să accepţi că nu eşti cel mai deştept şi întotdeauna dacă vrea cineva să ţi-o tragă o poate face 
(de multe ori chiar o face); să fii pregătit să fii luat peste picior de cititorii care comentează pe site; să îţi înţelegi şeful care te face idiot, chiar dacă aparent nu e vina ta că o vedetă ţi-a promis un interviu şi ţi-a spus cu cinci minute înainte că nu se poate realiza fiindcă are programare la coafor… Deci stai bine cu nervii?
Jurnalismul nu e ce ai văzut prin filme. Poate că una dintre cele mai grele misiuni ale şcolilor de jurnalism este să le scoată din cap studenţilor stereotipurile despre această meserie. Literatura, filmul şi unele articole mai puţin responsabile prezintă munca asta foarte idealizat. Unii dau la jurnalism visând doar să apară la televizor, să fie vedete.
Ce te-ar putea învăţa o facultate de jurnalism:
Noţiuni şi reguli de bază. Ca orice domeniu, jurnalismul funcţionează pe baza unor proceduri şi a unor reguli: trebuie să ştii cum să decizi care sunt informaţiile relevante şi care nu, trebuie să ştii cum să aduni informaţiile, să ştii cum să comunici cu sursele, cum să redactezi informaţiile şi multe altele. Le poţi învăţa şi în redacţie, dar nu prea va avea nimeni timp să ţi le explice cum trebuie (adică structurat). Vei şti ce e o ştire, ce e un reportaj, cum se face un interviu, ce e o piramidă inversată, ce înseamnă off the record sau on the record şi alte lucruri elementare dacă mergi la cursuri şi dacă eşti atent.
Vei învăţa din experienţele altora. Profesorii te pot îndruma către destule cărţi din bibliotecă sau articole de pe Internet scrise de oameni care şi-au petrecut întreaga viaţă în acest domeniu: au reuşit multe, dar au şi greşit mult. Dacă eşti puţin şmecher o să profiţi de şansa de a învăţa din greşelile lor şi n-o să aştepţi să înveţi din greşelile tale. Nu cred că trebuie sa ne conducem numai după principiul că doar experienţa e cea care contează. Decât să aştepţi 30 de ani să aduni experienţă, mai bine pui mâna şi citeşti niste cărţi scrise de unii care au făcut greşeala să aştepte Ideea e că peste 30 de ani de acumulat experienţă va fi, poate, destul de târziu să te bucuri cum trebuie de ea. Asta că tot există o întrebare, menită să-ţi spulbere visele, care ţi se pune atunci când te angajezi: “ce experienţă ai?”.
Vei învăţa că totul se învaţă. În viaţa ta de viitor jurnalist vei fi de multe ori pus în faţa situaţiei de a aborda teme despre care nu ştii nimic. Şi cel mai nasol e că de multe ori ai doar câteva ore la dispoziţie să afli. Vei învăţa (sper), în facultate, un mic truc legat de jurnalism, acela că poţi reduce totul la nişte paşi simpli: 1) tehnici de documentare (vei şti unde să cauţi şi cum să cauţi informaţia); 2) evaluarea informaţiilor (vei şti să filtrezi informaţiile relevante); 3) tehnici de redactare (vei şti să le spui şi altora ce ai aflat tu, într-o formă accesibilă). Adică vei şti cum să procedezi (că tot am vorbit de proceduri). Cred că facultatea de jurnalism te pregăteşte să faci faţă necunoscutului, să înţelegi că totul se poate învăţa uşor dacă ştii unde şi cum să cauţi.
Cultura profesională. Cred că e foarte important să ştii cum funcţionează sistemul, să ai o imagine de ansamblu asupra acestui job.
Ce n-o să prea înveţi la o facultate de jurnalism:
Nu vei fi un specialist. Vei auzi des acest reproş. Ăsta e marele dezavantaj cu care porneşti la drum după ce vei termina facultatea şi te vei angaja într-o redacţie. Unul care termină ASE-ul se presupune că ştie cu ce se mănâncă economia, unul care termină medicină se presupune că poate înţelege mult mai uşor noţiunile de specialitate…
Actualitatea – ştirile zilei. Chiar aşa: ca jurnalist, trebuie să ştii tot timpul ce se petrece în jurul tău, să citeşti ziarele, să urmăreşti ştirile tv, să citeşti bloguri. Ţin minte că aveam la facultate un curs care se numea “Presa şi actualitatea”, dar care nu reuşea să acopere foarte mult din ea (pentru că erau foarte puţine ore în programă). Nu cred că ar fi ceva prea deplasat dacă primele două ore, în fiecare zi, la o facultate de jurnalism ar fi dedicate lecturării şi dezbaterii celor mai importante evenimente ale zilei. Asta pentru că, în practică, se pune foarte mult accent pe background, pe context. Dacă s-ar face asta, când ai termina facultatea, ai avea un background de 3 ani.
Deprinderi practice. N-am înţeles niciodată de ce la o facultate de jurnalism nu ai ceva de scris în fiecare zi. Dar nu oricum, ci cu deadline. Am apreciat la facultatea pe care am urmat-o eu cursurile practice, destul de chinuitoare (până la enervare), ale lui Ferenc Vasas. Se desfăşurau aşa: la fiecare curs (seminar) se punea câte o notă fiecarui student; asta presupunea că aveam câte un test de fiecare dată când ne vedeam; testul era invariabil unul practic, de genul “scrieţi 10 ştiri cu subiectele x, y…”, “faceţi o relatare despre…”. La finalul semestrului, nota noastră era media notelor de la toate cursurile. Lipseai, aveai zero, se vedea la nota finală, nu prea îţi permiteai. Ok, dar problema e că asta se întâmpla doar o dată pe săptămână şi doar într-un sigur an. Aş fi văzut util un astfel de exerciţiu în fiecare zi, la fel ca într-o redacţie reală.
PS: Ştiu că e iarnă şi că mai e până la admitere, dar am publicat articolul acesta acum pentru a le da timp de gândire indecişilor Succes!
O dezbatere pe aceeaşi temă a făcut-o Brădutz mai demult. Merită citită: Admiterea la Jurnalism 2 / Tre’ sa faci facultate de jurnalism ca sa ajungi ziarist?
Tags: admitere, cursuri, facultate de jurnalism
January 25th, 2010 at 10:48 am
foarte bun articolul, cred că ai acoperit totul! eu am făcut jurnalismul la Spiru Haret şi după absolvire nici nu ştiam ce e ăla redactor, îl confundam cu DTP-istul. Munca într-o redacţia m-a făcut să mă dezmeticesc. ce ar trebui să mai adaugi este faptul că această meserie este într-o continuă transformare şi un jurnalist trebuie să fie mereu receptiv la nou (gândeşte-te că prin 2000 în unele redacţii încă exista un culegător de texte şi oamenii veneau cu foicica scrisă de mână)! o să dau un link pe facebook:))
January 25th, 2010 at 10:56 am
Personal, experienţa din facultate a fost crucială pentru scurta mea carieră. Adevărul e că am avut şi norocul să lucrez cu nişte profesionişti desăvârşiţi, din şcoala americană, care chiar au avut ce să ne împărtăşească şi ne-au pus la treabă. Pentru asta trebuie să le mulţumesc celor din facultate care au făcut posibilă colaborarea cu asemenea oameni. În plus au fost create condiţii pentru aplicarea în practică a noţiunilor teoretice şi aici mă refer la studiouri echipate (radio şi TV). Trebuie să recunosc însă că majoritatea cursurilor sunt redundante şi nu îţi oferă nici măcar o imagine validă, actuală a presei. Totuşi cred că am fost un norocos şi am nimerit în locul potrivit, la momentul potrivit
February 7th, 2010 at 10:55 am
intr-adevar articolul tau m-a mai lamurit intr-o oarecare masura. sunt intr-a 12-a si ar fi trebuit sa stiu la ce facultate vreau sa merg. prostia mea e ca am ales un profil real la liceu (matematica-informatica intensiv engleza) si nu fac gramatica sau vocabular la limba romana. Deci nu cred ca m-as descurca cu admiterea, care din cate am inteles e destul de dificila.
plus ca eu inca mai cred in stereotipul jurnalistului care calatoreste sa afle adevarul si sa il arate lumii intregi. la noi in tara nu e chiar asa.
am vazut un reportaj la tv in care era prezentata soarta unui jurnalist care, desi a murit, statul inca ii mai cerea sa isi plateasca datoriile.
iar apoi a fost prezentat un monument din America, in care se regasea numele jurnalistului decedat plus numele altor jurnalisti cazuti la datorie.
tu crezi ca merita sa fac facultatea de jurnalism? eu as opta pentru foto-jurnalism, sau ceva de genul. dar oare merita?
February 7th, 2010 at 6:57 pm
@nostradama
1) Nu cred ca e o prostie ca ai ales mate-info eng. Daca te ajuta cu ceva, eu am terminat tot mate-info (liceu), apoi am dat la jurna
;
2) Nu cred ca idealul in viata al unui jurnalist trebuie sa fie aparitia numelui sau pe un monument. Nu doresc nimanui asta
;
3) Nu stiu sa-ti spun daca merita sau nu. Tu singura iti poti raspunde. Ce trebuie sa stii, cum am precizat de la inceput in acest articol, poti fi jurnalist si fara sa faci o facultate de jurnalism.
Succes!
February 22nd, 2010 at 5:40 pm
Ma bucur ca abordezi aceste subiecte si sunt convisa ca, pentru cei care au jurnalismul in sange, le e de ajutor. Vroiam sa iti propun dezbaterii un subiect marunt, probabil. Mi-a venit la un interviu de angajare un student la jurnalism. Firma noastra nu are legatura cu domeniul. Si l-am intrebat de ce s-a gandit sa vina sa lucreze la noi, pe domeniul vanzarilor, cand el ar trebui sa aiba preocupari in media. Si daca stie cum sunt platiti jurnalistii, daca stie care vor fi veniturile lor la inceput. Mi-a spus ca stie. Are el un prieten care lucreaza intro redactie si in primele luni a facut doar cafele. Stie el ca jurnalistii sunt platiti prost dar banii vin din alta parte. La expresia mea mirata, a raspuns:” scrii bine despre cineva, si primesti niste bani extra…” M-a pufnit rasul. Oricum, nu a fost bun nici pentru job-ul pentru care a aplicat. Dar am retinut argumentatia lui puerila. Problema deontologiei profesionale, in lipsa unui cod care sa defineasca activitatea jurnalistului profesionist, ar trebui mai des adusa in discutie.
February 22nd, 2010 at 6:16 pm
@Gabriela
Codurile exista. Dar le respecta cine are chef.
Legat de publicarea unor informatii in schimbul banilor, cine face asta stie ca isi pune in joc bunul sau cel mai de pret – credibilitatea. Ai pierdut-o, ti-ai pierdut jobul. Nu spun ca n-ar exista astfel de practici, dar nu cred nici pe departe ca ele definesc media din Romania. Daca exista, ma incapatanez sa cred mai degraba ca sunt cazuri izolate.
Cat despre omul care a venit la tine sa-l angajezi, ma bucur ca l-ai trimis la plimbare
February 25th, 2010 at 7:41 pm
eu sunt student la jurnalism in Iasi. sincer cred ca e mai bine sa ai o scoala de jurnalism. sunt oamnei din alte domenii care scriu foarte bine si meseria de jurnalist li se potriveste ca o manusa, sa zicem ca si-au ratat cariera(prima cariera), la fel cum multi absolventi de jurnalism nu sunt facuti pentru asta.
cert este ca in jumatate de semestru(sunt in primul an) am invatat lucruri pe care nu cred ca le-as fi invatat fara sa fac o facultate de profil.
cred ca azi intalnim jurnalisti fara diploma, dar care se pricep, pentru ca inca nu s-a format in Romania un mediu academic echilibrat care sa dea tineri jurnalisti cu diploma, fie ea si o hartie
March 15th, 2010 at 8:35 pm
Facultatea de jurnalism te pregateste in special pt scris, dar nu asta este singurul lucru pe care il inveti.
Sunt anul 2 la Jurnalism si din primul semestru in anul 1 am vazut ca, desi imi plac cursurile si scriu bine cand e musai, nu-mi place absolut deloc sa scriu si nu stau prea bine cu nervii (bine zici in articol), deci nu-s facuta pt meseria asta.
Dar nu am avut de ce sa renunt pt ca mi-a placut enorm tehnoredactarea si astfel am ajuns sa lucrez ca DTP-ist la un ziar si particip pe acelasi post la crearea unui nou ziar local. Astept sa vad ce ne invata despre televiziune in anul 3, m-ar interesa editarea video. Ce vreau sa spun e ca studentul la jurnalism are si alte posibilitati dupa ce termina decat de a fi redactor.
April 24th, 2010 at 10:42 am
pai ai putea sa imi spuna cineva ce posibilitati as mai putea avea,in afara de radactor,dupa ce termin fac de jurnalism?
May 1st, 2010 at 10:17 pm
chiar, sunt si eu curios – ce “meserii” implica profesia de jurnalist?
May 17th, 2010 at 8:16 pm
O meserie se invata din mers, practicand-o zi de zi in diverse situatii. Greselile personale sunt cele care ar trebui favorizate chiar daca aceasta presupune un timp de invatare de 30 de ani, este un timp personal in care te formezi, capeti un stil, te ambitionezi…cartile si experientele altora nu ajuta, sunt teorii, nu se aseamana cu experientele personale. Si nu ar fi corect sa copiem ce au trait profesional altii, nu ar fi aceeasi satisfactie, fiecare trebuie sa se descopere confruntandu-se cu ineditul. Scoala de jurnalism ofera situatii de comunicare, e ca o scena de teatru de repetitie, prezinta actorii, rolurile, limbajul ce ar trebui abordat, te invata sa fii concis, sa oferi titlul cel mai bun oricarei realitati, te invata sa privesti la modul rece, obiectiv. Profesorii iti cer sa raspunzi activitatilor scolare asa cum ar face-o un redactor-sef unui jurnalist. Scoala de jurnalism ajuta, personal reda increderea de sine si celor mai inhibate persoane.
In legatura cu practica, ar trebui sa se puna accentul mult pe acest lucru inca din scoala, mai degraba mers la fata locului decat scris relatarea in banca si inca ceva!!! Fara sistem de notare, inhiba!! Si e plin de subiectivism!!! Practica trebuia facuta cu pasiune, cu interes! Cel mai bun evaluator este evenimentul in sine, cel in care esti pentru catva timp implicat, cel care te provoaca sa vorbesti despre el. Deadline-l este o notiune care se invata tot cu practica, cu fiecare comunicare, inveti sa fii mai bun, mai receptiv, mai concis, mai rapid in ce prezinti, mai organizat.
De stat bine cu nervii….e valabil in oricare institutie, depinde de colectiv, de cum relationeaza fiecare, cum raspunde salariatul solicitarilor. Comunicarea este o solutie! Increderea personala, alta!! Calmul, alta!
Pentru angajatori, multi ne orientam spre alta profesie decat cea definita pe diploma pentru ca acolo unde ar trebui sa fim nu e loc pentru noi, nu ni se ofera sansa pentru a sti daca suntem buni sau nu, ne lipseste experienta (zic unii). In unele locuri nu ni se ofera un contract de munca ci doar promisiuni si timp de proba fara remuneratie. Trist e ca nu putem trai din munca de voluntariat! Si as putea insira n motive pentru care suntem multi pe alte locuri decat cele indicate de diploma. Ne orientam, uneori nu avem incotro!! Dar daca suntem motivati sa invatam orice e nou, o facem, meseria se invata din mers!!!
June 5th, 2010 at 4:55 pm
Ca in toate sferele vietii din Romania, si pe partea de jurnalism totul este atipic. Teoretic, poti face mult cu acele competente de jurnalist pe care ti le ofera facultatea. Practic fie te prostituezi profesional, fie te umilesti, fie te lupti sa intri undeva in mass-media ca sa poti practica ce ai invatat.
Daca nu iti place sa scrii, general vorbind, mi se pare aiurea sa urmezi aceasta facultate. Aici inveti tehnica redactarii din punctul de vedere al jurnalismului. Nu inveti limba romana, nu faci literatura. Este o chestie absolut tehnica. Limba romana trebuie deja sa o stapanesti foarte bine inainte de admiterea la aceasta facultate.
Pe de alta parte, daca iti place sa scrii cat mai literar, beletristic, proza, poezie bla-bla-bla … ei bine, cu aceste calitati in ale scrisului nu ai ce face la aceasta facultate. Profesorii se lupta sa te dezbari de floricele romantice, ni s-a spus chiar de la deschiderea anului universitar de catre decan si ulterior am mai auzit acest lucru de vreo zece ori. Si asa este. Te duci si faci Litere.
Ce poti face dupa ce termini?
Eu as recomanda sa imbini tehnicile si cunostintele capatate in anii de facultate cu ceea ce te intereseaza pe tine pe plan personal. Daca marea pasiune a ta este sportul – faci sport si mergi la competitii, indiferent in ce calitate -, atunci te poti gandi la un jurnalism sportiv, nicidecum sa scrii despre fashion. Daca calatoresti, atunci vezi ce combinatie poti obtine cu o revista de turism, o agentie de turism cu revista proprie, o emisiune pe acest specific.
Poti fi activ in relatii publice, desi cercul este foarte restrans in Romania. Purtator de cuvant, consultant (politica, comert, ministere, ONG-uri).
Poti lucra in publicitate, poti extinde si poti lucra cu timpul in marketing pentru un concern care te plateste.
Sau pentru o agentie de publicitate.
Teoretic, sfera este destul de generoasa. Eu termin acum anul I. M-am inscris la Jurnalism si Comunicare nu pentru a deveni jurnalist, ci pentru a studia fenomenul comunicarii. Caut de lucru in mass-media de cateva luni bune de lucru. Nici macar un telefon nu am primit. Ceea ce imi confirma temerile.
Back to journalism: daca nu esti tipul de om care, odata dat afara pe usa, intra pe geam, nu vei razbate. Iti trebuie un anumit profil, un anumit caracter. Cred ca la capitolul corectitudine, fair play, deontologie se sta foarte prost, sunt valori pe hartie …. uitati-va in presa si veti intelege despre ce vorbesc.