Cum să-ţi omori ediţia tipărită cu site-ul

Atunci când pui gratuit pe site ediţia print a ziarului/ revistei, chiar în seara de dinaintea apariţiei pe piaţă, e amuzant să te miri că îţi scad vânzările în print. Oricare ar fi strategia, cred că e împotriva logicii comerciale să oferi o alternativă gratuită la un produs pe care îţi propui să-l vinzi.

Taxarea conţinutului din print şi atunci când e accesat pe web

Nu sunt neapărat un fan al ideii de a taxa ştirile pe net. Nu pe cele pe care le are toată lumea. Însă mi se pare normal să taxezi conţinutul valoros: exclusivităţile, analizele pertinente, anchetele adevărate (nu prefabricatele), reportajele, profilurile,  comentariile valoroase, voci ale personalităţilor şi ale experţilor, infografiile. Pe scurt, cam tot ce ar trebui să conţină un ziar sau o revistă de calitate. Discuţia devine mai complicată dacă nu prea ai ce să taxezi…

Renunţarea la ediţia print

Aş putea înţelege oferirea gratuită a conţinutului print pe web dacă ea ar face parte dintr-o strategie. Şi anume încercarea de a-ţi muta audienţa din print pe web, ceea ce ar duce, într-un final, către renunţarea la ediţia print.

Dacă totuşi scopul nu este mutarea audienţei pe web, ci folosirea complementară a celor două canale, atunci e sinucigaş să dai acelaşi conţinut din print şi pe web.

În ceea ce mă priveşte, nu sunt un fan al migrării printului către web. Am mai spus-o, puterea unui grup media nu stă într-un canal, ci în conţinut (integrat inteligent).

Conţinut diferit în ediţia web faţă de ediţia print

Când spun conţinut diferit, mă refer la zona gratuită a site-ului.  Din punctul meu de vedere, ştirile cred că ar trebui să fie oferite gratuit pe site.  Totodată, cum am mai spus-o, nu mai văd rostul lor în ziare (exceptând exclusivităţile). Pentru că viaţa unei ştiri e foarte scurtă. O toacă televiziunile până apari tu mâine cu ea în print. Aşa că site-ul este zona unde poţi fi competitiv. În print, vii cu analiză – implicaţii – investigaţie – reportaj – profil – comentariu.

Un mix foarte bun cred că ar fi:

– folosirea site-ului pentru a livra ştiri gratuit (pentru că ştirile le poţi găsi gratuit în multe locuri);

– conţinutul premium să nu poată fi citit decît pe bani în ambele părţi (site-print).

În momentul de faţă, cred că, în România, Gazeta Sporturilor se apropie cel mai bine de acest mix.

PS: Poate că mă înşel. Dar mi se pare destul de păcătoasă strategia de a câştiga bani din reclamă şi nu din conţinut. Poate că sunt prea idealist, dar mi-aş dori să apuc vremea când publicul va plăti preţul corect pentru conţinut (fără reclame), iar publicaţiile vor oferi calitate, nu volum.