urmareste-ma pe twitter facebook ghidjurnalism aboneaza-te la newsletter rss articole

Tag: jurnalism online

Atunci când pui gratuit pe site ediţia print a ziarului/ revistei, chiar în seara de dinaintea apariţiei pe piaţă, e amuzant să te miri că îţi scad vânzările în print. Oricare ar fi strategia, cred că e împotriva logicii comerciale să oferi o alternativă gratuită la un produs pe care îţi propui să-l vinzi.

 

Taxarea conţinutului din print şi atunci când e accesat pe web

Nu sunt neapărat un fan al ideii de a taxa ştirile pe net. Nu pe cele pe care le are toată lumea. Însă mi se pare normal să taxezi conţinutul valoros: exclusivităţile, analizele pertinente, anchetele adevărate (nu prefabricatele), reportajele, profilurile,  comentariile valoroase, voci ale personalităţilor şi ale experţilor, infografiile. Pe scurt, cam tot ce ar trebui să conţină un ziar sau o revistă de calitate. Discuţia devine mai complicată dacă nu prea ai ce să taxezi…

 

Renunţarea la ediţia print

Aş putea înţelege oferirea gratuită a conţinutului print pe web dacă ea ar face parte dintr-o strategie. Şi anume încercarea de a-ţi muta audienţa din print pe web, ceea ce ar duce, într-un final, către renunţarea la ediţia print.

Dacă totuşi scopul nu este mutarea audienţei pe web, ci folosirea complementară a celor două canale, atunci e sinucigaş să dai acelaşi conţinut din print şi pe web.

În ceea ce mă priveşte, nu sunt un fan al migrării printului către web. Am mai spus-o, puterea unui grup media nu stă într-un canal, ci în conţinut (integrat inteligent). Citeste continuarea

E o frenezie mondială. Valurile pe care le face jurnalismul online aproape că ne atrofiază orice gând că s-ar mai putea inventa ceva mai bun. Parcă uităm că web-ul s-a născut abia în 1989 şi că, înaintea sa, televiziunea părea ceva de nedepăşit.

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Web-ul este, într-adevăr, cel mai bun canal jurnalistic în acest moment. E fascinant, dărâmă nişte concepte fundamentale ale media – precum acela al comunicării unidirecţionale. Vreau doar să atrag atenţia că înainte să învăţăm să facem jurnalism online nu trebuie să uităm să facem jurnalism.

De aici se desprinde şi ideea pe care am promis-o în titlu. Cred că, de departe, cea mai sigură opţiune falimentară a unei companii media este să-şi identifice brandul cu un canal, fie el şi online-ul. Un brand jurnalistic trebuie să se construiască pe o platformă mult mai solidă: conţinutul. Citeste continuarea

De câte ori aţi auzit cât de tare e jurnalismul online faţă de print fiindcă nu impune limite de spaţiu? Eu de foarte multe ori. Şi unele traininguri de jurnalism online întreţin acest sentiment – că nu există limite, că pe net poţi să scrii oricât. Ironia este că fiecare înţelege ce vrea despre acest “oricât”. Iar adevărul este că, de fapt, există limite (chiar dacă poţi scrie mai mult decât pe print).

Un jurnalist bun ştie că nici pe online nu poate să scrie oricât vrea, ci doar ce e relevant. Să privim atent. Am stabilit deja că unui text îi poate corespunde un singur unghi de abordare. În acest moment, deja am impus o limită: abordarea. Orice detaliu care nu corespunde abordării devinde irelevant, deci chiar dacă avem aceste informaţii nu le includem în text numai pentru că am auzit că pe web “nu contează lungimea”.

Perspectiva prin care considerăm avantaj doar faptul că pe online poţi să scrii mai mult decât în print are şi ea o hibă. Din cauza limitărilor de paginare, în print poţi fi constrâns să scrii mai mult decât e relevant, adică să tragi de text, să bagi umplutură :) Deci adevăratul avantaj pe care îl oferă online-ul este faptul că îţi permite să scrii fix cât e relevant (deci şi mai puţin decât în print), nu că poţi scrie mai mult decât în print. Citeste continuarea

“… o dregem noi, pe parcurs, din update-uri” – este una dintre ideile păcătoase care încă mai circulă printre oamenii care fac jurnalism online. E firesc să nu aştepţi prea mult pentru a publica o ştire, concurenţa nu te iartă. Însă te-ai asigurat înainte că măcar: informaţiile sunt adevărate, surprinzi esenţialul, ceea ce scrii e clar şi fără greşeli gramaticale? Nu vreau să înţelegeţi că viteza de reacţie nu e importantă. Spun doar că nu e cea mai importantă. Vreau ca lumea să conştientizeze că dacă publici o ştire înaintea concurenţei nu înseamnă că eşti mai bun.


De fiecare dată când aud îndemnul din titlu mă gândesc la următorul banc:

Un marinar bâlbâit este pus de colegii săi pe catarg să anunţe eventualele pericole.

Prima zi: Vi, viii, vii, viii, vin piraţii! Toţi sar în apă şi scapă teferi.

A doua zi: Viii, vi, vi, vin… Toţi sar în apă şi scapă teferi. Erau piraţii.

A treia zi, la fel. Nimeni nu mai aştepta să audă continuarea. Toţi săreau în apă cum auzeau primul “vi”.

A patra zi: Vi, viii… Toţi sar în apă şi… aud continuarea… vi, vii, vin rechinii! Citeste continuarea

Ele pot face diferenţa între redacţiile online bune şi cele slabe. Asta pentru că prin ele poţi vedea: puterea de concentrare, viteza de reacţie, organizarea, viziunea şi capacitatea de a evalua rapid informaţii relevante.

Voi porni discuţia cu nişte exemple de evenimente în desfăşurare: alegerile politice (parlamentare, prezidenţiale, locale…), meciurile de fotbal (cu deja clasicele livetext-uri), accidentele (prăbuşirea unui avion, un accident feroviar, un accident auto cu multe victime…), conferinţele/târgurile (de ex. cele pe teme financiare, IT, media, auto…) etc. De ce sunt ele un caz special? Pentru că putem relata despre aceste evenimente chiar pe parcursul desfăşurării lor.

Iată şi punctul sensibil: Câte dintre redacţiile online au definit reguli/standarde pentru abordarea evenimentelor în derulare şi câte fac lucrul ăsta la întâmplare? Citeste continuarea

Scriu acest articol după ce zilele trecute am citit şi am recitit părerile a doi oameni importanţi din peisajul media românesc cu privire la o temă fierbinte: “print versus online”. Două texte care merită văzute:

Dragoş Stanca (Realitatea)

“la 1 iunie 2010 vor mai exista pe piata romaneasca maxim 3 ziare (declarate generaliste, quality), editate de companii media.” (textul complet)

Cătălin Tolontan (GSP)

“totusi (…) cred cu putere in presa tiparita.” (textul complet)


De ce cred eu că mor ziarele

Sunt convins că argumentul “online” nu stă (încă) în picioare atunci când vorbim despre moartea unor ziare tipărite. Piaţa nu validează (încă) această afirmaţie. Ziarele nu mor pentru că au apărut site-urile, ci pentru că nu ştiu să se reinventeze, să îţi genereze o (nouă) nevoie. Dincolo de calitatea conţinutului, cum altfel să generezi această nevoie decât prin marketing? Unele dintre ziarele care probabil vor muri sunt proaste, nu ne pare rău de ele. Dar vor muri şi ziare de calitate. Sunt un susţinător al jurnalismului făcut cum trebuie, însă nu pot să neg că munca noastră nu are niciun efect dacă nu este dublată de un efort coerent de marketing. Citeste continuarea

Nu ştiu cât de mulţi citesc în momentul de faţă ştirile prin RSS. Cu siguranţă, vor fi foarte mulţi, pe măsură ce vor descoperi că pot scana site-urile mai uşor aşa.

Problema ridicată de utilizatori: site-urile de ştiri oferă prea multe ştiri prin RSS şi nu avem timp să le citim pe toate

Cred că am scris de aproape obsesiv de multe ori pe acest blog despre gatekeeping şi despre faptul că este argumentul nostru suprem că încă mai existăm ca jurnalişti, în orice formă s-ar întâmpla asta (online, tv, radio, print). Reiau, pe scurt, ce înseamnă asta: oamenilor le e lene, n-au timp, nu se pricep, nu vor… să caute în avalanşa de informaţii. De-asta dau banii pe ziar, pierd timpul la tv, ascultă radio, fac accesări site-urilor de ştiri, intră pe bloguri. Pentru că există alţii care sunt plătiţi să facă treaba asta pentru ei. Citeste continuarea

O să răspund simplu, de la început: da, dar nu toţi şi nu mereu. Nu toţi bloggerii fac jurnalism şi nici cei care o fac nu o fac întotdeauna. Dar de ce?

Ca să afirmăm asta, trebuie să stabilim foarte clar câteva chestii pe care dacă le îndeplineşti munca ta se numeşte jurnalism. Ni s-a spus pe la facultate că jurnalismul e o treabă organizată (activezi într-o redacţie), eşti plătit pentru ce faci… Dar oare asta este esenţial în jobul ăsta (că nu-i foarte clar dacă îi putem zice profesie)? Citeste continuarea

Unii spun că principala sarcină a unui reporter este să adune informaţii. Şi nu greşesc când afirmă asta. Reporterul este cel care, în majoritatea timpului său de lucru, merge pe teren, vorbeşte cu sursele, colectează informaţii. Cel puţin aşa spune teoria.

În practică, reporterii merg din ce în ce mai puţin pe teren, devin redactori. Internetul şi telefonul sunt mai comode. Ştirile sosesc acum în redacţie dintr-o grămadă de direcţii: fluxurile agenţiilor de ştiri, site-urile de ştiri, bloguri, tv, radio… În principiu, totul se petrece online. Ştiu, societatea în ansamblu începe să trăiască mai mult online :), dar hai să ne imaginăm următorul scenariu: Cum am reuşi să scoatem ziarul de a doua zi sau să producem jurnalul de ştiri fără Internet şi fără telefon? Citeste continuarea

Adevarul are cont pe Twitter

March 11th, 2009
Categorii: Diverse
Un comentariu (5,065 views)

Ziarul la care lucrez si-a facut cont pe platforma de micro-blogging Twitter :) Il puteti urmari de aici http://twitter.com/Adevarul

Ce spune Daniel Nazare (director editorial web Adevarul):

Bogdan Gheorghe: Salutare!

Bogdan Gheorghe: am vazut ca v-ati tras cont pe Twitter Citeste continuarea

Copyright 2008 - 2017 Ghidjurnalism.ro. Ghid de Jurnalism foloseste platforma WordPress. Design realizat de Bogdan Gheorghe
Articole (RSS) and Comentarii (RSS)