Reportajul

Întâi de toate, reportajul este o poveste. O poveste pe care tu, reporterul, o spui pentru că ai fost acolo, ai văzut, ai aflat, ai auzit, ai simţit, ai mirosit, ai gustat… Şi cel mai important e să-l faci pe cititor “să simtă” ceea ce ai simţit tu, “să audă” ce ai auzit tu, “să vadă” ce ai văzut tu… (M.Voirol, 1992, p.52)

Prima condiţie este, deci, prezenţa reporterului la faţa locului pentru colectarea informaţiilor. De fapt, e redundant să spui asta, pentru că reporterul, prin definiţie, trebuie să fie prezent în mijlocul oamenilor, în mijlocul evenimentelor. O știre o poţi scrie de la birou, dând câteva telefoane, trimiţând niște email-uri, însă pentru un reportaj trebuie neapărat să-ţi ridici fundul de pe scaun.

Michel Voirol dă și un contraexemplu:

“Sunt oameni care nu sunt făcuţi să fie reporteri. Ei nu vor găsi niciodată apă în mare. Îi trimiţi să facă un reportaj în uzină, și ei se întorc cu raportul financiar și cu catalogul de mașini”. (Michel Voirol, in Cristian Florin Popescu, 2003, p.195)

Atenţie! Reportajul este un gen de informare, el se bazează pe fapte reale. Singura sa legătură cu literatura o reprezintă mijloacele de expresie, nicidecum informaţia și raportarea faţă de real. Nu inventa nimic! Scrie doar ce vezi, ce auzi și ce simţi, nimic mai mult. Adauga-i un pic de culoare, un pic de emoţie, atâta tot.

Câteva cuvinte cheie pe care trebuie să le ai în minte atunci când ai de scris un reportaj: atmosferă, emoţie, vizualizare, simţuri, descriere, naraţiune, portret, prezenţa la faţa locului.


Definiţia reportajului:

“Specie publicistică, apelând adesea la modalităţi literare de expresie, care informează asupra unor situaţii, evenimente de interes general sau ocazional, realităţi geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la faţa locului.” (DEX)

În manualul de jurnalism (Coman, vol. 2, 2001, p.11) se face o corecţie acestei definiţii: culese “de la faţa locului”, nu “de obicei de la faţa locului”.

Sunt multe definiţii, dar n-are rost să le înșirăm.


Câteva sfaturi:

– Construiește imagini, arată-le cititorilor ce vezi, descrie. Dar evită pasajele lungi de descriere, cu siguranţă sunt obositoare și irelevante;

– “Într-o descriere nu neglijaţi oamenii. Ei pot fi prezenţi și prin absenţa lor: blocuri abandonate, o curte de biserică năpădită de buruieni etc. (…) Sunt situaţii în care absenţa este mai puternică, mai evocatoare decât prezenţa.” (Sorin Preda, 2006, p. 167)

– Exploatează vocile. Citatele dau viaţă textului și totodată autenticitate;

– Fii atent la cifre. Nu spune nimeni că ele trebuie să lipsească, dar nu abuza. Nu ele sunt cheia reportajului tău. Nu pentru ele te-ai dus la faţa locului, le puteai afla probabil și fără să ieși din birou. Vulgarizează cifrele. Ce înseamnă să spui 30 de milioane de dolari? Câţi știu ce înseamnă acești bani. Ai putea să exemplifici ce se poate cumpăra cu ei;

– Gândește-te că textul tău ești chiar tu. După ce scrii textul împrumuţi cititorului ochii tăi, urechile tale, nasul tău. Practic te împrumuţi pe tine pentru câteva momente de lectură. Apoi citește-ţi textul ca și cum n-ai fi fost acolo, fii tu cititorul căruia te-ai împrumutat. Citește și vezi dacă simţi exact ce ai simţit în momentele în care ai fost la faţa locului. Dacă nu simţi, rescrie, înseamnă că textul e prost;

– Ca ultim sfat, nu considera aceste sfaturi ca fiind absolute și valide în orice condiţii. Experienţa este cel mai bun sfat.


Tipologia reportajului

Nu prea se omoară nimeni, în practică, să ţină seama de tipologii. Un reportaj e un reportaj și atât. Voi enumera mai jos totuși câteva dintre tipurile principale de reportaj.

Reportajul de eveniment

Importanţa cea mai mare în acest tip de reportaj o au faptele, dramatismul lor. O răpire, un accident aviatic, un atac terorist, un act de eroism, toate pot face obiectul unui reportaj de eveniment. Nici aici nu neglijăm elementele de atmosferă, fiindcă dacă am face-o n-ar mai fi vorba de reportaj, însă amploarea acestor detalii trebuie să fie în plan secund. Reportajul de eveniment poate fi confundat ușor cu relatarea, în ambele fiind obligatorie prezenţa jurnalistului în mijlocul faptelor.

Reportajul de atmosferă

După cum îi spune și numele, accentul în acest tip de reportaj cade pe detaliile de atmosferă. Ziua de 1 mai la mare, un concert important, o zi într-un orfelinat, o zi în cel mai luxos hotel din lume, sau pur și simplu ce mai înseamnă o zi în parc, toate pot face obiectul unui reportaj de atmosferă. În principiu, el transmite cam același lucru ca și reportajul de eveniment, doar că prim-plan-ul este ocupat de atmosferă,  nu de fapte.

Faptul divers

Deși pare simplu, e greu să definești faptul divers. El este un fapt minor din punctul de vedere al semnificaţiei sociale. Dar e ceva care amuză, care contrasteaza, pe scurt, ceva ciudat. Nu presupune mereu o documentare laborioasă. Philippe Gaillard include în tipologia faptului divers: nebunul orașului, escrocul escrocat, copilul nefericit, colecţionarul ce lucruri ciudate…

Dintre tipurile enumerate, reportajul de eveniment este singurul pe care nu-l poţi scrie oricând ai chef, fiindcă el depinde foarte mult de fapte. Iar faptele se petrec sau nu se petrec, ele nu pot fi inventate. Important e ca atunci când se întâmplă un eveniment de natura celor enumerate mai sus să nu ratezi momentul.

Pe lângă tipurile enunţate mai sus, există multe clasificări. Vom auzi foarte des și termenul de “marele reportaj” (le grande reportage). El însumează, de fapt, caracteristicile celorlalte tipuri.

Data articol: ianuarie 24, 2009
20 comentarii
  1. Marius spune:

    Felicitari domne ai idee de cand ma chinui sa gasesc chestiile astea…….2 zile cam asa

  2. Bogdan spune:

    @Marius
    Ma bucur ca ai gasit ce cautai. Ce e aici e doar un punct de plecare, insa :)

  3. flavia spune:

    reportajul poate fi redactat si la persoana a doua? ex: te trezesti, bei, mirosi.. bla bla :)

  4. Bogdan Gheorghe spune:

    @ flavia
    eu n-am citit pana acum un reportaj scris asa :) poate vrei sa inovezi. acum sa nu se inteleaga ca nu poti folosi persoana a doua deloc. dar eu n-am vazut un reportaj scris cap-coada la pers a doua

  5. Mada spune:

    Multumesc pentru toate chestiile astea. Stii, vreau sa devin jurnalist si presupun ca lucrurile astea or sa imi fie de folos. Mersi din nou:)

  6. Iulia spune:

    Aloha ^^,

    am de scris pentru tema la romana un reportaj.
    despre?despre orice,hah .
    si stiu ca va suna prostese darr…poate fi scris un reportaj despre viata ?uhm,din cele am inteles ca in urma unui eveniment se poate naste un reportaj,
    si viata…ei bine,viata sigur nu face parte din categoria „evenimente”(desi poate fi si o chestie de perspectiva.asa e? :D ).dar totusi…as vrea sa-mi incerc norocu` scriind un reportaj despre viiiaaataaa,fara sa am in minte de la bun inceput ca fac o prostie,o aiureala…un bulllllshit .

    Multumiri,din Maramures =] .

  7. Iulia spune:

    Auch.
    din cele de mai sus am inteles* .oopsie.
    Foamea e de vina .

  8. Ella spune:

    Pai, sa zicem ca deja stapanesc toate cele enumerate mai sus, acum ce fac? … fac voluntariat :)) de ce? pentru ca atunci cand am vrut sa ma angajez mi s-a pus semnul de STOP in fata, sa treaca „fata lu cutarica” apoi m-a vazut cineva mai tristuta si s-a gandit sa ma ajute :)
    Era un nenea pe la vreo 50 de ani care cu mare dare de inima mi-a spus urmatorul lucru : „Cand faci rost de 2000 de euro sa vii la mine ca iti gasesc eu un post bun” ok..reactie : :| . Oricat de bine as stapani aceasta meserie unde sa ma duc? ce sa fac cu ea? de atata timp caut un post, deja pretentiile s-au lasat la zero, si chiar si-asa nu gasesc nimic. Deh…daca traiesc in tara asta…asa imi trebuie, paca ca nu sunt si eu fata lu’ … .

  9. Ella spune:

    pacat* :P

  10. Bogdan Gheorghe spune:

    @ Ella
    Nu te descuraja. Peste tot poti da de cretini ca ala care ti-a cerut 2000 de euro. Da, sunt cazuri in care conteaza sa fii „fata lu’ tata”. Dar asta nu-i neaparat o regula.

    Te sfatuiesc sa incerci mai mult. Pana acum, micile realizari din viata mea s-au bazat pe asta. Am gresit mult, dar am incercat si mai mult.

    Si invata sa-i ignori pe idiotii care-ti cer spaga sau alte favoruri.

  11. ani chis spune:

    imi apre rau ca trebuie sa ti dau dreptate elle dar sincer ai mare dreptate.:( din pcate in ziua de azi nu se tine cont de ce bagaj de cunostinte ai si ce poti sa faci.celk mai important e sa fi fiica cuiva sau sa faci compromisuri.. trist dar adevarat …usi dupa usi ti se inchid in fata .!!!cam, asta se intampla in scumpa noastra tara….tineri sunt inlaturati de niste oameni fara scrupule, misogini si dornici de compromisuri si care nu stiu sa faca altceva inafara de asta pt ca la asta se pricep celk mai bine…..bafta la toata lumea si sa avetri parte numai de bn!!!!

  12. andrushca spune:

    nu puteti da concret si cate un ex la fiecare reportaj in parte???sa vad c forma tre sa aiba..pup..urgent vreauuu..!

  13. Anto spune:

    Sunt studenta la jurnalism(incepand cu luna octombire mai exact :D)…tot ce ai scris mai sus a fost un stimul pentru mine.Articolul tau mi-a adus in minte o sitatie poate pentru multi banala…sentimentele pe care le transmit primii pasi intr-un cimitir…si imediat am incercat si eu sa astern pe o ciorna primul meu reportaj sa vad ce iese.Ms pentru informatiile de mai sus,mie personal mi-au fost de ajutor :)

  14. Bogdan Gheorghe spune:

    @Anto
    Multumesc pt apreciere!

    O sa mai fac niste update-uri pe textul asta, fiindca nu-s foarte multumit de cum a iesit. Sper sa-mi fac timp curand :)

    Si succes pe drumul pe care ti l-ai ales!

  15. g. spune:

    din pacate, ziarele nu incurajeaza reportajul: e scump – cere resurse si oameni carora sa le fie dat timpul pentru a documenta temeinic – iar sefii nu sint dispusi sa sacrifice oameni, timp si bani pentru un material care – strict in opinia lor – nu va aduce tot atat de mult trafic precum o stire despre – sa zicem – ultima paranghelie a lui botezatu sau ultima poseta a consoartei sale.

    eu mi-am facut licenta pe reportaj. in teorie toate erau exact cum trebuie sa fie, nici mai la stanga, nici mai la dreapta. dar, in realitate, eu nu gasesc nici macar un om care sa imi dea o sansa sa profesez, d’apoi sa mai am si pretentie sa scriu reportaj. daca imi aratati un singur ziar dispus sa primeasca reportaj, ma infiintez la usa cu statutul meu de freelancer (termenul mai fancy pt. somer) si scriu reportaj timp de 6 luni. normal, cu conditia sa nu ma arunce pe usa in secunda doi. : )

    a… si ce nu-mi mai place la presa din romania e faptul ca nu are curajul de a face si alfel de reportaje, de ex. asa: http://multimedia.journalism.berkeley.edu/tutorials/examples/rocks/
    Poti sa fii oricat de pasionat si dispus sa iti aloci timp din timpul tau pt. a face asa ceva, insa nu cred ca vei fi incurajat vreodata. oricum, in alta ordine de idei: imi place blogul, keep up the good work. (:

  16. kiki spune:

    de unde teai documentat pentru acesta informatie???? scrie te rog bibliografia

  17. N. spune:

    Folositoare informatiile, dar ce imi puteti spune despre reportajele rezultate in urma unor excursii de documentare?

  18. krt spune:

    Imi puteti spune 2-3 carti unde pot gasi defintii ale Reportajului? Clasificare ale reportajelor?
    Ma intereseaza in special despre reportajele publicitare, imi fac lucrarea de licenta pe acest subiect, insa nu am gasit nimic concret inca.
    Multumesc

  19. Diana spune:

    Chiar am avut ca tema pentru facultate, realizarea unui reportaj si mi-au fost utile aceste informatii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *