urmareste-ma pe twitter facebook ghidjurnalism aboneaza-te la newsletter rss articole

Interviul

November 11th, 2008
12 comentarii (41,157 views)

Trebuie să facem de la început o distincţie. Când vorbim de interviu, putem vorbi despre el ca metodă de documentare (atunci când luăm declaraţii martorilor unui accident, de exemplu),  sau putem vorbi despre el ca gen jurnalistic.

Pe scurt, interviul, ca gen jurnalistic, este o discuţie, însă nu o discuţie oarecare, ci una care întruneşte câteva condiţii minime:

– convorbirea are loc între un jurnalist şi o persoană care prezintă interes pentru public (ce spune intervievatul are valoare de informare);

– trebuie să existe un accept de publicare dat jurnalistului de către interlocutor;

– discuţia este înregistrată şi publicată sub forma întrebare – răspuns.

În esenţă, interviul este de fapt transcrierea acestei discuţii. Şi nu trebuie să credem că această transcriere o facem întocmai. Aşa ne-am transforma într-un roboţel care scoate textele de pe reportofon. Textul final va fi editat, păstrând doar pasajele notabile.


Modalităţi de intervievare uzuale:

Faţă în faţă

Este cea mai recomandată modalitate. Este într-adevăr şi cea care consumă cele mai multe resurse. Dezavantajul principal este că nu se poate realiza întotdeauna repede. Însă există foarte multe avantaje care să încline favorabil balanţa. În primul rand, faţă în faţă, putem să exploatăm foarte bine comunicarea non-verbală. Dacă interlocutorul începe să bată cu pixul în masă sau să-şi frece mâinile e un semn pentru reporter. Un zâmbet nu poate fi transmis prin telefon sau e-mail.

Prin telefon

Este cea mai rapidă metodă. Dezavantajele sunt foarte multe, mergând până la faptul că interlocutorul poate închide subit. Totuşi, este o modalitate foarte uzuală şi foarte practică. Nu întotdeauna ai timp să te întâlneşti cu cei pe care vrei să-i intervievezi.

Messenger

Este o modalitate destul de nouă, dar practică, de intervievare. Principalul avantaj este că se reduce foarte mult timpul pe care l-am pierde cu transcrierea discuţiei de pe bandă.

Prin e-mail

Este varianta cu cele mai multe dezavantaje, ultima la care ar trebui să recurgeţi. În cazul în care intervievatul nu înţelege întrebările nu puteţi interveni cu întrebări ajutătoare. În cazul în care intervievatul răspunde vag, nu ai ce-i face, nu mai poţi interveni să-l tragi de limbă etc. Singurul avantaj e, la fel ca şi pe Messenger, că se câştigă timp la transcriere. UPDATE: Un alt mare dezavantaj al interviului prin email este că intervievatul are toate întrebările în faţă. Mai mult ca sigur le va citi pe toate înainte să se apuce să răspundă. Asta va strica tot farmecul.


Etapele intervievării

1. Alegerea temei şi a interlocutorului

Ce alegem prima dată, tema sau interlocutorul?  Nu există o regulă generală. În principiu, depinde foarte mult de context. Dacă ţi se oferă ocazia să faci un interviu cu preşedintele SUA, în cazul acesta ai persoana şi trebuie să cauţi o temă potrivită.

Dacă se anunţă temperaturi extreme, ai o temă, îţi trebuie un specialist care să te lămurească. La fel, dacă şeful tău vine şi-ţi propune o temă, va trebui să cauţi persoana cea mai potrivită să vorbească pe acel subiect.

Până la urmă, alegerea temei sau a interlocutorului ţine de context. Practic nu prea o alegi, ci una dintre ele ţi se dă prima, iar tu trebuie s-o alegi foarte bine pe cea de-a doua.

Reguli de bază:

– alege persoana potrivită pentru tema ta. Nu poţi alege un doctor pentru un interviu despre starea economiei mondiale, la fel cum nu poţi alege un economist să vorbească despre o epidemie de gripă;

– alege tema potrivită pentru persoana pe care trebuie să o intervievezi. Nu îţi pregăti o temă despre care interlocutorul tău n-ar putea să vorbească.

2. Pregătirea interviului (Documentarea, Planul de întrebări)

Documentarea

Înainte să ieşim pe câmpul de luptă e bine să ne înarmăm. Cu alte cuvinte, înainte de a începe discuţia cu intervievatul trebuie să-l cunoaştem bine pe acesta dar şi tema discutată.

Asta presupune să aflăm cât mai multe lucruri despre viaţa, pasiunile, profesia etc. ale intervievatului. Putem să facem asta vorbind cu apropiaţii lui, folosind Internetul, citind articole publicate despre el etc.

Cunoaşterea temei este la fel de importantă. Asta ne va ajuta să punem întrebări pertinente şi să putem reacţiona atunci când intervievatul încearcă să ocolească răspunsul.

Planul de întrebări

Nu putem să ne bazăm pe flerul nostru de moment. Întrebările trebuie pregătite din timp, iar varianta indicată este cea în scris. Asta nu înseamnă că vom citi întrebările de pe foaie. Este de bun simţ să încercăm să le reţinem şi să tragem cu ochiul pe carneţel doar pentru verificare. Planul de întrebări trebuie să fie flexibil. Ca sfat, e bine să avem întrebări de rezervă. Trebuie să avem în vedere şi faptul că întrebările din plan sunt orientative şi că trebuie să adaptăm întrebările după cursul firesc al discuţiei (având grijă să nu deturnăm tema). Nu este neapărat nevoie să păstrăm ordinea de pe foaie.

Nu vă gândiţi la acest plan ca la ceva atât de important încât nu poate fi abandonat. De exemplu, discuţia merge după plan, dar la un moment dat intervievatul face o dezvaluire şocantă, despre care nimeni nu a mai relatat până atunci. În acest moment putem uita de tot ce ne-am propus până atunci şi să focusăm toate întrebările pe acea dezvăluire. Dacă acea dezvăluire e mai importantă decât tema noastră iniţială, merită să abandonăm tema şi să exploatăm dezvăluirea.

Stabilirea întâlnirii

Tot la capitolul pregătiri intră şi fixarea întâlnirii. Indiferent că o vom face telefonic, prin mail sau altcumva, trebuie să-i comunicăm persoanei alese: tema discuţiei, locul (asta dacă nu vom face interviul prin e-mail sau prin telefon), data, ora şi durata interviului. Pentru a fi convingători e recomandat să-i explicăm şi de ce el a fost alesul.

3. Discuţia (Relaţia dintre jurnalist şi intervievat)

O regulă de aur în interviu este că jurnalistul trebuie să ştie să asculte. E acolo ca să afle cât mai multe, deci să asculte ce spune intervievatul, nu să arate cât de multe ştie el. Dacă reporterul vorbeşte prea mult, e normal ca persoana pe care o intervievează să se întrebe: „dacă ştie aşa de multe, de ce mă mai întreabă pe mine?”.

Jurnalistul trebuie să adopte un comportament de gazdă faţă de interlocutorul invitat la dialog, să fie civilizat şi amabil, asumându-şi rolul secundar şi lăsând prim-planul invitatului său.

Aflat în postura solicitantului de informaţii sau de opinii, ziaristul nu-şi poate permite să fie ostil, blazat sau indiferent şi nici nu poate să afişeze aere de superioritate. Pe de altă parte, nici complezent nu poate să fie sau nu trebuie să fie, fiindcă ziaristul are în spate dreptul opiniei publice de a fi informată, o instituţie de presă.

Discuţia trebuie să fie fairplay. Aşa-numitele întrebări capcană sunt doar trucuri ieftine, care prind doar în faţa unui interlocutor neavizat.

Trebuie citată cu acurateţe convorbirea sau ideea pe care interlocutorul o susţine. O declaraţie inexactă,care creează controverse, îl poate face pe interlocutor să-şi piardă încrederea în onestitatea noastră de jurnalişti şi să evite să ne mai răspundă invitaţiilor viitoare la interviu.

Jurnalistul trebuie să-i ofere interlocutorului posibilitatea de a transmite cu plăcere informaţia. Acesta nu trebuie să fie întrerupt la tot pasul. El trebuie lăsat să vorbească, ceea ce nu înseamnă însă că jurnalistul nu trebuie să controleze dialogul. În acelaşi timp, ziaristul trebuie să-şi elibereze interlocutorul de grija formei discursului său, asumându-şi în acest sens integral corectitudinea formală a redactării.

4. Editarea

S-a terminat discuţia, am ajuns în redacţie. Avem o banda pe reportofon (sau un text trimis prin e-mail), avem nişte însemnări în carneţel. Ce facem cu ele?  Păi simplu, ne apucăm să construim textul final. Iată cum facem asta:

– păstrăm din discuţie doar elementele importante (dar avem grijă să nu scoatem afirmaţiile din context);

– scurtăm frazele lungi;

– corectăm greşeli gramaticale (pentru a uşura lectura cititorului) / le păstrăm doar dacă vrem să trădăm cunoştinţele de limbă vorbitorului (şi asta în cazuri rare, când miza e mare, când interlocutorul este o personalitate, când acesta pozează în eminenţă cenuşie) ;

– dacă interviul este de dimensiuni mari, îl spargem în blocuri logice, adică folosim intertitluri (asta dacă întrebările şi răspunsurile permit acest lucru);

– alegem poze sugestive pentru a ilustra interviul.


Există întrebări proaste?

Probabil că mai corect ar fi să spunem că singura întrebare proastă e cea pe care nu o pui. Cu siguranţă există întrebări unele mai bune decât altele, însă ce garanţie putem avea că o întrebare proastă nu poate să aducă un răspuns surprinzător? Nu există întrebări proaste, există doar întrebări care au şanse mai mici să obţină un răspuns bun.

Vom enumera totuşi câteva tipuri de întrebări de evitat:

– David Randall (1998, p. 65) aminteşte că întrebările capcană nu au dat niciodată rezultate, deci nu sunt recomandate;

– Mai multe întrebări într-una singură;

– Întrebările foarte lungi, pentru că s-ar putea ca intervievatul să piardă firul;

– Întrebări la care ştiţi deja răspunsul (asta în cazul în care nu le folosiţi doar ca să testaţi buna-credinţă a surselor);

– Întrebări cu enunţuri complicate etc.


Intervievarea surselor incomode, evazive şi ostile

Acestea sunt reprezentate de oamenii timizi, care nu sunt obişnuiţi să dea interviuri, de cei care au ceva de ascuns, de cei care nu vor să vorbească. Aproape toate manualele de jurnalism enumeră sfaturi de abordare a acestor surse. Probabil că multe dintre ele funcţionează, multe nu. Cel mai important sfat e acela să fiţi insistenţi. Sunt câteva trucuri care vă pot ajuta atunci când sursele nu vor să vorbească: puneţi-i să-şi imagineze ce ar spune cititorii dacă vor vedea scris în ziarul de a doua zi “X nu a vrut să comenteze”; puteţi pretinde că ştiţi mai mult decât ştiţi cu adevărat; în ultimă instanţă merge si “mă dă afară dacă nu-mi acordaţi interviul”.


Câteva lucruri importante:

Nu fiţi agresiv decât dacă aţi epuizat toate celelalte căi.

Dacă nu sunteţi siguri că aţi înţeles corect, expuneţi cum vedeţi voi lucrurile. Dacă le vedeţi greşit, cu siguranţă intervievatul vă va corecta.

Aveţi grijă la cifre, date, nume şi la funcţii. Asiguraţi-vă că sunt corecte.

Dacă intervievatul lansează acuzaţii la adresa unei persoane sau instituţii nu ezitaţi să-l întrebaţi pe ce se bazează când afirmă acele lucruri. Veţi câştiga credibilitate.

Nu vă plătiţi sursele ca să vorbească.

Nu daţi niciodată textele intervievaţilor spre aprobare înainte de a fi publicate. Au avut ocazia să spună ce vor în momentul discuţiei, nu e cazul să se răzgândească.

Tags: , , ,

12 Responses to “Interviul”

  1. Anticalofilul Says:

    consider ca modalitatea de intervievare cea mai importanta este cea fata in fata, jurnalistul sa aiba contact vizual cu intervievatul. cred ca ar trebui sa subliniezi asta.

    ai spus ca nu putem sa ne bazam pe flerul nostru. desigur trebuie sa avem un plan de intrebari bine gandit, insa nu ai mentionat nimic de spontaneitate. aici poate sa ne ajute abilitatea noastra de a asculta, daca intervievatul spune ceva care sa ne duca pe un fir, cum ai spus si tu, putem sa abandonam planul de intebari propus initial.

    apoi, cred foarte important este locul interviului. daca faci un interviu acasa la cel intervievat ori la o cafenea ori la biroul lui, cred ca la unele intrebari vor fi raspunsuri diferite, in functie de locul ales, si asta consider eu ca este important din ce am invatat pana acum la facultate.

    mai este si forma interviului, asa cum apare el in ziar. la noi se practica interviul brut, cu intrebare si raspuns; evident daca este o persoana importanta si fiecare cuvant al lui conteaza putem sa apelam la aceasta forma de interviu, dar daca interviul poate fi structurat si sub forma unei “relatari”, si sa il “povestim”, iar unde este important sa dam citate din ce a zis intervievatul, nu se poate si asa?

  2. Bogdan Gheorghe Says:

    @Anticalofilul

    1) cred ca am accentuat: “Este cea mai recomandată modalitate” :)

    2) cred ca asta inseamna spontaneitate: “trebuie să adaptăm întrebările după cursul firesc al discuţiei” :)

    3) corect, locul e foarte important;

    4) interviul are o singura forma, de tipul intrebare-raspuns. Evident, poti sustine interviul cu texte ajutatoare. La fel de bine, poti transforma interviul il altceva, dar nu o sa-l mai poti numi interviu.

    multumesc pentru comentariu!

  3. Anticalofilul Says:

    trebuia spus lucruilor pe nume pentru ca cei care citesc asta(ma refer la cei care vor sa faca o facultate de profil) trebuie sa citeasca clar ce trebuie(stiu asta pe experienta unor colegi, multe de povestit…)
    :)

  4. lori ionescu Says:

    buna Bogdan Gheroghe,am si eu o mare rugaminte nu stiu poate m-ai putea ajuta cu niste idei care mi-ar prinde bine.sunt studenta in anul 2 la jurnalism,iar pentru sesiune avem de realizat o ancheta jurnalistica. iar sunt blocata nu stiu ce subiect sa aleg si trebuie sa recunosc inca nu am inteles exact etapele parcurgerii unei asemeni anchete.daca crezi k ai timpul necesar…da-mi un impuls.multumesc anticipat!

  5. Bogdan Gheorghe Says:

    @ lori ionescu

    da-mi sun semn pe mail sau pe mess, sa nu uit – sunt un pic mai aglomerat zilele astea :) la subiect gandeste-te tu, e un exercitiu bun. in legatura cu etapele, cu redactarea, putem vbi

  6. Cernavca Veronica Says:

    Multumesc mult pentru aceasta informatie,am avut mare nevoie de ea.Totul este redat destul de clar si foarte interesant!

  7. Mirely Says:

    Buna ! As dori sa ma ajuta-ti cu anumite sfaturi privind munca de ziarist …am fost de curand angajata la un ziar local si as dori sa ma indrumati ce unde sa incep si cum sa ma pregatesc pentru a face fata ..pasi de initiere .Multumesc !

  8. Razvan Marinca Says:

    Ce cacat de articol! Ce cacat de sfaturi…

  9. Razvan Marinca Says:

    @ Mirely

    In primul rand ai putea sa inveti niste gramatica. Stii ce zic? “As dori sa ma ajuta-ti”

  10. F.S. Says:

    Mă Răzvane mă cac pe tine dacă înjurătura sau insulta e un sfat

  11. Razvan Marinca Says:

    Am zis să fiu un jeg de om şi să insult. În felul ăsta îţi răspunde adminul mai rapid. Eram doar curios dacă se mai scrie pe site-ul ăsta. Sincer, e unul din cele mai bune “culegeri” pentru un jurnalist începător şi m-a ajutat mult.

    Aş vrea să le şterg acum… dar nu pot.

  12. Bogdan Gheorghe Says:

    Razvan, puteai sa afli daca se mai scrie pe site si fara sa fii agresiv.

    Mi se pare onest ca fiecare sa aiba o parere, din acest motiv nu am sters comentariile (ironiile tale).

    Faptul ca tu ai inteles ca pe blogul asta eu dau sfaturi este problema ta. Am scris despre lucruri asa cum am crezut eu. Acelasi lucru il poti face si tu, pe blogul tau. Te invit sa scrii lucruri mai pertinente. Voi fi primul care da like :)

    Da, nu am mai scris pe blog. Am fost o vreme ocupat sa fac fata unui job de jurnalist la un nivel pe care iti doresc din tot sufletul sa-l experimentezi, in cazul in care iti doresti o cariera in domeniu. E dreptul meu sa scriu cand pot si cand vreau. Sper ca esti de acord cu mine.

    Iti doresc mult succes!

Comenteaza

*

Copyright 2008 - 2017 Ghidjurnalism.ro. Ghid de Jurnalism foloseste platforma WordPress. Design realizat de Bogdan Gheorghe
Articole (RSS) and Comentarii (RSS)