urmareste-ma pe twitter facebook ghidjurnalism aboneaza-te la newsletter rss articole

Categorii: Jurnalisti

Editorul, antrenorul care pregăteşte în fiecare zi un meci

March 27th, 2009
4 comentarii (5,293 views)

Conduce zilnic o echipă de reporteri, gândeşte strategia, îi trimite pe teren şi scriu împreună istoria (clipei). El este editorul, omul din spatele prompterului, din spatele ziarului, din spatele informaţiilor bine filtrate şi bine ierarhizate. Meciul său se joacă în fiecare zi şi niciodată nu intră în prelungiri. Ora de predare e sfântă. Iar publicul nu iartă. Nu poţi să-l aduci la meci decât dacă faci partide bune.

Editorul poate să fie un şef de departament (sport, social, investigaţii…) sau un om din conducerea ziarului (redactor-şef, redactor-şef adjunct, director editorial…). Dacă despre reporter spuneam că este cel care aleargă pe teren pentru a strânge informaţii, editorul este cel care le procesează. Deci jobul său este mai mult unul de birou. Prin natura muncii sale, el este un evaluator şi un negociator permanent.

Dar cea mai importantă funcţie a unui editor este aceea de strateg. Când spui editor, ai avea tendinţa să asociezi rolul său cu al unui corector de texte. Unii cad în capcana de a spune că el doar editează textele redactorilor. În realitate, munca sa este mult mai complexă.


Ce face un editor?

Vine cu idei de subiecte. Se asigură că are întotdeauna răspuns pentru întrebarea pe care o va primi în fiecare zi în şedinţa de sumar: “despre ce scrieţi azi?”. Scuze de genul “nu s-a întâmplat nimic notabil pe domeniul meu azi” sunt penibile. Nu trebuie să aştepţi să se întâmple ceva. Întotdeauna trebuie să ai ceva pregătit.

Alege unghiul de abordare pentru articole. Acesta se stabileşte dinainte ca reporterul să plece pe teren, tocmai pentru a şti ce informaţii trebuie să adune. Editorul trebuie să-i explice foarte clar ce aşteaptă de la el. Într-adevăr, dacă reporterul găseşte la faţa locului oportunitatea unui unghi de abordare mai bun, îl poate schimba, consultându-se cu editorul (dacă este posibil). Unghiul final de abordare va fi stabilit în etapa de redactare, în funcţie de ce informaţii au fost adunate de reporter sau din alte surse.

Trimite reporterii pe teren. Deşi poate părea nesemnificativă, această sarcină a editorului este una de o importanţă majoră. El trebuie să decidă care sunt reporterii cei mai potriviţi pentru anumite tipuri de subiecte şi să le traseze obiective precise de colectare a informaţiilor.

Urmăreşte fluxul de informaţii. El trebuie să ştie în permanenţă ce se întâmplă, urmăreşte evenimentele şi se asigură că le-a acoperit pe cele mai importante. De regulă, vorbim de două fluxuri: 1) cel intern, unde intră subiectele pe care redacţia le are în lucru; 2) extern, unde intră agenţiile de ştiri, televiziuni, radiouri, site-uri de ştiri, concurenţa, ziare… Editorul compară cele două fluxuri şi observă dacă fluxul intern conţine cele mai tari ştiri ale zilei.

Selectează şi ierarhizează ştiri. El decide dacă o ştire e bună sau nu şi care ştire e mai bună decât alta. Pare simplu, dar nu este. Am dedicat un capitol special acestei teme.

Editează articolele. Ce presupune asta?

– Verifică dacă textul respectă un unghi de abordare şi că nu face greşeala să deschidă mai multe unghiuri de abordare;

– Verifică acurateţea informaţiilor;

– Taie informaţiile irelevante şi pune în valoare informaţiile esenţiale;

– Are grijă ca textul să fie fluent, coerent, concis şi clar;

– Corectează eventualele greşeli gramaticale;

– Alege un lead şi un final puternice pentru articol;

– Se asigură că elementele de titrare (titlu, şapou, intertitluri, explicaţiile foto) sunt cele mai bune;

– În situaţii limită, în care textul este foarte prost, iar reporterul l-a rescris deja dar tot nu i-a ieşit, David Randall recomadă ca editorul să rescrie el însuşi textele, de preferat cu reporterul alături;

Laudă şi ceartă reporterii. Este important să îşi certe reporterii atunci când greşesc, să le explice unde au greşit şi cum pot evita greşelile. La fel de important este să-i laude, atunci când e cazul, să le arate că îi pasă de ei şi să le confirme totodată că au procedat corect.

Planifică. Fiecare editor trebuie să aibă o agendă (de preferat electronică) în care să-şi noteze evenimentele previzibile. Despre cele mai multe dintre evenimente ştim dinainte că se vor desfăşura şi cum se vor desfăşura: conferinţe de presă, anunţarea unor sentinţe judecătoreşti, competiţii, decernări de premii, concerte, summituri, aniversări… Este bine ca editorul să le aibă notate, să le poată planifica dinainte, să nu intre în criză de timp.

Negociază. Pe de o parte încearcă să îşi impună subiectele în competiţie cu ceilalţi colegi. Pe de altă parte negociază cu managementul să-i aloce resursele necesare pentru realizarea anumitor materiale jurnalistice.

Adună contacte. Editorul construieşte, împreună cu reporterii, o reţea de surse. Fără ea, nicio redacţie nu-şi are rostul. Agenda de contacte nu trebuie să lipsească niciunui jurnalist, iar editorul vizează să aibă acces la contactele strategice, sursele cheie. O astfel de agendă se construieşte greu. De regulă, reporterii ţin cu dinţii de sursele lor, din asta trăiesc până la urmă. Iar editorul trebuie să se asigure că are o echipă de reporteri cu acces la sursele potrivite.


PS: Dacă mi-a scăpat ceva, trageţi-mă de mânecă! :) Fiţi răi!

Tags: , , , , , ,

4 Responses to “Editorul, antrenorul care pregăteşte în fiecare zi un meci”

  1. bradutz Says:

    cam asa ar trebui sa stea lucrurile, dar trebuie punctat un lucru esential: editorul DISCUTA cu reporterul atat subiectul (deci nu alege unghiul de abordare de unul singur, ci il alege in colaborare cu reporterul, care, in mod normal, stie mai bine ce se intampla pe teren), cat si, mai ales, textul. Editorii care dau la rescris, dar nu lucreaza cu reporterul pe text nu-si fac treaba cum trebuie, dupa parerea mea. Reporterul trebuie sa inteleaga unde a gresit si de ce trebuie schimbate anumite lucruri. Spui tu la un moment dat ceva de treaba asta, citandu-l pe Randall, dar cred ca e important sa spunem ca procesul de editare a unui text incepe cu umar la umar cu reporterul (o varianta este editarea textului cu pixul in mana sau cu track changes, astfel incat reporterul sa vada exact schimbarile).

    ar mai fi niste semne de intrebare: de ce agenda electronica de preferat? alea se mai strica, te mai lasa bateriile — nu vad nimic rau sa ai o agenda clasica.

    si o ultima observatie: sa nu ramana cineva cu impresia ca reporterul n-are nici o responsabilitate. alegerea unghiului de abordare, propunerea subiectelor, orientarea la fata locului, scrierea textului sunt sarcina reporterului. ca editorul trebuie sa ghideze reporterul astfel incat sa iasa o treaba buna si ca tot editorul este in ultima instanta responsabil de cum arata lucrurile in final, e altceva.

  2. Bogdan Gheorghe Says:

    @bradutz
    Multumesc de precizari! Sunt destul de importante si oportune. Nu am intentionat sa ignor rolul reporterului in toata povestea asta, desi poate era mai ok sa punctez ceea ce ai punctat si tu. Recunosc, nu mi-a trecut prin cap, si apreciez ajutorul de la tine.

    Legat de agenda intr-o forma electronica, poate trebuia sa si explic de ce e de preferat. Corect, se mai strica. Dar poti face backup, poti face forward rapid si, cel mai important, poti seta o alerta. Nu stiu, dar poate ca ar trebui sa dam un pic de credit tehnologiei :).

  3. bradutz Says:

    de acord ca tehnologia e binevenita. dar nici carnetelul clasic nu e chiar depasit. stii ca in unele mari redactii online din sua se scriu subiectele pe tabla? :)

  4. Bogdan Gheorghe Says:

    @ bradutz
    yap, mi se pare ca am citit despre asta chiar la tine pe blog :) + am mai vazut faza asta intr-un clip facut de yahoo news http://www.ghidjurnalism.ro/cum-se-fac-stirile-la-yahoo

Comenteaza

*

Copyright 2008 - 2017 Ghidjurnalism.ro. Ghid de Jurnalism foloseste platforma WordPress. Design realizat de Bogdan Gheorghe
Articole (RSS) and Comentarii (RSS)