Tu îţi reciteşti textele înainte să le publici?

Ghid Jurnalism » Greseli in jurnalism » Tu îţi reciteşti textele înainte să le publici?

De ce apar virgule între subiect şi predicat în presă? De ce apar dezacorduri, pleonasme, fraze fără sens… ? Din grabă, comoditate sau prostie? Probabil că sunt prea optimist, dar cred că de puţine ori asta se întâmplă din neştiinţă. Bag mâna în foc că de cele mai multe ori se întâmplă dintr-un motiv cât se poate de stupid: oamenii nu-şi recitesc textele imediat după ce le scriu.

E confortabil să ştii că există o plasă de siguranţă care să te prindă atunci când calci alături – corectorul. S-ar putea să ne coste o astfel de gândire, pentru că trendul este să se renunţe la această funcţie. Sunt publicaţii care au început deja să elimine corectura pentru a face economie de timp şi de bani. Asta are încă un efect: responsabilizarea celor care scriu.

Pe scurt, ce trebuie să înţelegem este că direcţia către care mergem înseamnă ASUMARE.


Cât de simplu e să greşeşti din grabă. Două exemple comune :)

1) Cut-Paste

Textul în varianta A: „Preşedintele companiei, Gogu Vasile, a demisionat…” (aşa arată textul înainte să-l modificăm)

Cut: „Preşedintele companiei,” (luăm porţiunea de text s-o mutăm)

Textul în varianta B: „Gogu Vasile, a demisionat…” (nu recitim textul şi rămâne o frumoasă virgulă unde nu trebuie)

Să zicem că te afli în situaţia asta. Crezi că publicul va şti că virgula aia ai lăsat-o acolo din grabă, nu pentru că eşti prost? În niciun caz. Şi chiar dacă ar fi aşa, neatenţia este la fel de nocivă ca prostia.


2) Atenţie la ce vrem să spunem de fapt!

Vrem să spunem că „fiul şi-a descoperit tatăl împuşcat în cap”. Dar dacă suntem mai puţin inspiraţi vom spune că: „a fost descoperit împuşcat în cap de către fiul său” – la prima vedere e ok, dar  s-ar putea înţelege şi că fiul este cel care l-a împuşcat în cap.

Sau un exemplu de topică „fragilă”: „persoanele interesate pot vizita casa în care s-a născut şi a crescut marele istoric şi om politic până la ora 17.00” – am putea crede că până la ora aia a crescut marele istoric :). Cu un mic efort de rearanjare putem rezolva şi acest text: „persoanele interesate pot vizita până la ora 17.00 casa în care s-a născut şi a crescut marele istoric şi om politic”.


Soluţii când suntem în criză de timp:

– Putem chema un coleg să stea lângă noi în timp ce scriem textul;

– Suntem mai atenţi la momentele în care mutăm porţiuni de text, când le ştergem, când modificăm cuvinte. De regulă, se presupune că suntem concentraţi atunci când redactăm prima formă. Cele mai multe greşeli apar atunci când vrem să schimbăm ceva;


Oricât de presaţi am fi de timp, regula de bun simţ pe care trebuie s-o respectăm este să citim cel puţin o dată INTEGRAL, înainte de publicare, textul pe care-l scriem.


PS: Probabil că atunci când vor dispărea complet din peisajul media se va vedea cu adevărat munca pe care o făceau corectorii :)

Data articol: ianuarie 5, 2010
10 comentarii
  1. de ce? spune:

    mai e si a treia varianta: te razgandesti la mijlocul frazei si uiti m-ai apoi ca s-ar putea sa te fi razgandit. ramai cu un dezacord (cel putin) de toata frumusetea :)

  2. Bogdan Gheorghe spune:

    @ de ce?

    mi-ai gasit vreunul prin text :) ?

    da, cunoastem. tuturor ni se intampla. dar poti scapa usor de el la prima recitire. tadaaa :)

  3. Béranger spune:

    Mai e și varianta că de fapt chiar nu știi românește.

    Exemplu recent de pe http://diacritica.wordpress.com/2010/01/04/ambasade-si-custi/

    «Bărbatul, căruia nu i-a fost dezvăluit numele, a fost luat imediat de către o ambulanţă.»

    Al cărui nume nu mai contează.

  4. Balogh Alex spune:

    Parerea mea este, că peste câţiva ani vor fi şi mai „incorecte” textele apărute în presă… şi nu numai.
    Din păcate foarte mulţi şi dintre prietenii mei deja aşa scriu pe messenger: ex: „bn akm c vrei, da u o faceai mai bn”.
    GRAV…

  5. Bogdan Gheorghe spune:

    @ Balogh Alex

    Sper ca predictiile tale sa nu se adevereasca :) Si am convingerea ca va trece si moda asta a prescurtarilor de messenger.

  6. stochastic spune:

    Sau mai e si varianta care mi se intimpla mie: imbatrinesti si incepi sa uiti regulile :). Mai ales daca esti intr-un domeniu tehnic ca si mine si scrii pe blog doar de placere si de multe ori in graba. Tot timpul mi-au placut comentariile care imi semnalau cite o eroare gramaticala.
    Off-topic: am nimerit peste postul asta din intimplare, dar mi-a placut foarte mult. Exemplele sunt foarte reusite.

  7. Neamtu' spune:

    De aceea inca mai exista ‘cap limpede’ prin redactiile care se respecta. O persoana care nu face altceva decat sa corecteze textele, inainte de a fi trimise la tipar. Evident, incercand sa faci un text mai bun, ai toate sansele sa-l busesti de tot :) Eu, personal, nu-mi recitesc scriitura. Ii dau drumul, pe blog, asa cum este si corectez pe traseu.

  8. Tudor spune:

    Si in acest domeniu se aplica puterea obisnuintei – daca permitem tacit publicarea unor texte cu greseli gramaticale, vom ajunge sa citim doar astfel de texte.
    Din proprie experienta va spun ca riscul de a gresi la text este direct proportional cu implicarea sufleteasca. Nu toti suntem scriitori profesionisti, dar toti avem sentimente. Un text se corecteaza la rece, de catre o persoana care nu a participat la conceperea lui.

  9. A.Dragos spune:

    Da, de obicei recitesc tot textul sa fiu sigur ca nu gresesc insa se intampla de multe ori sa am mici greseli .

  10. george spune:

    e foarte util acest sfat, ce pot sa spun e ca imi citesc textele inainte sa le public, mai ales pe cele lungi, la cele scurte ma bazez pe faptul ca sunt propozitii scurte si nu pot gresi, desi as putea gresi, asta pana gresesc.
    toate bune
    ps: cred ca am fost ambiguu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *