Poate titlul pare stupid, dar o să înţelegeţi imediat ce vreau să spun. Scriu articolul acesta pentru că mulţi, chiar dacă folosesc piramida inversată, nu ştiu care este adevăratul său potenţial, sau o folosesc greşit.

Ce este piramida inversată?

În teoria şi practica jurnalistică, “piramida inversată” este o tehnică de redactare, aplicată în special ştirilor, prin care informaţiile esenţiale sunt prezentate la începutul articolului. Celelalte detalii sunt redate descrescător, în ordinea importanţei.

Din ce este compusă piramida inversată?

Lead – (prima frază/paragraful iniţial, introducere, capul ştirii) conţine mesajul esenţial şi are rolul principal de a incita cititorul la lectură;

Paragrafe de susţinere – conţin date care explică şi aprofundează introducerea. Ajută la situarea evenimentelor în context. Conţin o serie de date secundare care întregesc imaginea faptului. Background-ul îşi are locul tot în această zonă;

Final – este aproape la fel de important ca lead-ul. El trebuie să fie memorabil, să fixeze în mintea cititorului informaţia esenţială.

Mitul piramidei inversate

Se spune că piramida inversată îi ajută foarte mult pe editori când sunt în criză de timp. Dacă articolul este prea lung, iar ei trebuie să taie din el, dar nu mai au timp să-l citească, atunci renunţă la paragrafele de la sfârşit. Chiar în Manualul de Jurnalism (Coman, 2001, vol. I) autorii fac o asociere cu coada unei şopârle: poţi să tai din ea, că nu moare. Pe acelaşi considerent, ştirea nu ar avea de suferit dacă pierde paragrafele din coadă. Citeste continuarea

Ar fi o nebunie să pretindem că putem da o definiţie exactă ştirii. Până acum, jurnaliştii au dat multe definiţii, însă niciuna nu a reuşit să se impună. Vom încerca să conturăm totuşi nişte repere.

Ce este ştirea?

1) Ştirea înseamnă informaţie pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să existe.  Elementul central al unei ştiri îl reprezintă faptele (“ce s-a întâmplat”), nu opiniile.

2) ABC-ul. Ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut).  Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi de o ştire completă.

3) Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să aibă o mulţime de calităţi (news value,  newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia că noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă definiţie a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o mănânci repede, se topeşte.

O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de presă trebuie să fie: importantă,  interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim însă cu această definiţie.

Citeste continuarea