urmareste-ma pe twitter facebook ghidjurnalism aboneaza-te la newsletter rss articole

Sistemul mass-media

Atunci când pui gratuit pe site ediţia print a ziarului/ revistei, chiar în seara de dinaintea apariţiei pe piaţă, e amuzant să te miri că îţi scad vânzările în print. Oricare ar fi strategia, cred că e împotriva logicii comerciale să oferi o alternativă gratuită la un produs pe care îţi propui să-l vinzi.

 

Taxarea conţinutului din print şi atunci când e accesat pe web

Nu sunt neapărat un fan al ideii de a taxa ştirile pe net. Nu pe cele pe care le are toată lumea. Însă mi se pare normal să taxezi conţinutul valoros: exclusivităţile, analizele pertinente, anchetele adevărate (nu prefabricatele), reportajele, profilurile,  comentariile valoroase, voci ale personalităţilor şi ale experţilor, infografiile. Pe scurt, cam tot ce ar trebui să conţină un ziar sau o revistă de calitate. Discuţia devine mai complicată dacă nu prea ai ce să taxezi…

 

Renunţarea la ediţia print

Aş putea înţelege oferirea gratuită a conţinutului print pe web dacă ea ar face parte dintr-o strategie. Şi anume încercarea de a-ţi muta audienţa din print pe web, ceea ce ar duce, într-un final, către renunţarea la ediţia print.

Dacă totuşi scopul nu este mutarea audienţei pe web, ci folosirea complementară a celor două canale, atunci e sinucigaş să dai acelaşi conţinut din print şi pe web.

În ceea ce mă priveşte, nu sunt un fan al migrării printului către web. Am mai spus-o, puterea unui grup media nu stă într-un canal, ci în conţinut (integrat inteligent). Citeste continuarea

Politica editorială

May 12th, 2011
Categorii: Sistemul mass-media
Fii primul care comenteaza (10,497 views)

Cred că alegerile pe care le fac redacţiile cu privire la politica editorială seamănă foarte mult cu alegerile vestimentare. Dacă vrei ca lumea să te perceapă drept o persoană elegantă, te îmbraci elegant. Dacă vrei ca lumea să te perceapă ca un tabloid, publici ştiri tabloide (ştiri cu vedete, ieşite din comun, despre conflicte, utilitare etc.), nu publici analize economice :)

Oricare ar fi direcţia aleasă, trebuie să ştim că nu merge cu jumătăţi de măsură. Un produs media cu o politică editorială incoerentă este ca o domnişoară îmbrăcată în trening şi încălţată în pantofi cu toc.

 

Ce este politica editorială

Politica editorială reprezintă un set de reguli şi de valori după care o redacţie se ghidează. Este răspunsul la întrebarea “noi ce fel de conţinut publicăm?”.

Este deci principala sită prin care este filtrat conţinutul. Este cheia care descuie toate întrebările legate de care ştiri sunt potrivite şi care nu, care unghiuri de abordare sunt potrivite şi care nu.

O putem compara cu regulile pe care le are fiecare acasă (la noi în casă nu se fumează, nu se ascultă muzică tare, nu se intră încălţaţi etc.). Deci se poate traduce prin sintagma “regulile casei”. Citeste continuarea

Un pariu: jurnalismul cu atitudine

March 7th, 2011
Categorii: Sistemul mass-media
5 comentarii (10,507 views)

Sunt gata să fac un pariu. Nu peste mult timp, ştirile nu vor mai avea sens în ziare (vorbim aici de ziare pe hârtie, să fie clar). Şi asta pentru că Internetul le face deja să pară îngrozitor de vechi.

Să cumpăr ziarul de a doua zi ca să citesc ştiri va fi o miză din ce în ce mai mică. Voi face asta acum, de pe Internet, nu voi aştepta până mâine.

Ce m-ar face totuşi să cumpăr ziarul de a doua zi? Pentru mine, ar fi convingătoare poziţia ziarului respectiv faţă de cele întâmplate: “e bine că s-a întâmplat asta?”; “e rău?”; “de ce e bine sau de ce e rău?”. Aş vrea să-mi spună asta nişte jurnalişti foarte documentaţi şi cu argumente. Aş vrea să-mi confirme sau să-mi infirme nişte păreri. Pe scurt, aş vrea mai mult curaj din partea jurnaliştilor în asumarea unor opinii argumentate. Citeste continuarea

E o frenezie mondială. Valurile pe care le face jurnalismul online aproape că ne atrofiază orice gând că s-ar mai putea inventa ceva mai bun. Parcă uităm că web-ul s-a născut abia în 1989 şi că, înaintea sa, televiziunea părea ceva de nedepăşit.

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Web-ul este, într-adevăr, cel mai bun canal jurnalistic în acest moment. E fascinant, dărâmă nişte concepte fundamentale ale media – precum acela al comunicării unidirecţionale. Vreau doar să atrag atenţia că înainte să învăţăm să facem jurnalism online nu trebuie să uităm să facem jurnalism.

De aici se desprinde şi ideea pe care am promis-o în titlu. Cred că, de departe, cea mai sigură opţiune falimentară a unei companii media este să-şi identifice brandul cu un canal, fie el şi online-ul. Un brand jurnalistic trebuie să se construiască pe o platformă mult mai solidă: conţinutul. Citeste continuarea

Tabloid sau Quality?

February 15th, 2010
Categorii: Sistemul mass-media
Fii primul care comenteaza (8,991 views)

Tabloidele sunt privite de mulţi ca fiind ceva ce n-are legătură cu jurnalismul, ceva josnic, lipsit de calitate, nedemn să capete respectul lor. Din păcate văd această atitudine la jurnalişti, profesori de jurnalism sau studenţi la jurnalism. Asta deşi ei ar trebui să fie primii care înţeleg că un tabloid este un produs jurnalistic serios (da, ai citit bine, scrie serios) şi nu este cu nimic mai prejos decât un quality. Scriu acest articol pentru că nu vreau să cădeţi în capcana unei etichetări facile.

Ştiu oameni care au lucrat sau lucrează pentru produse quality şi care se simt superiori colegilor care lucrează la tabloide. Primii cred că sunt mai deştepţi decât cei din urmă şi că munca lor e infinit mai complicată decât a celorlalţi. Oameni buni, cine crede că un tabloid se face uşor e naiv. Citeste continuarea

Este o temă destul de controversată. La fel de bine se poate răspunde cu “da” cum se poate răspunde cu “nu”. Ambele răspunsuri pot fi uşor argumentate. Nu mi-am propus să fac asta. Cred că singurul capabil să răspundă la această întrebare este fiecare dintre noi, punând în balanţă propriile aşteptări. O să înşir însă aici câteva lucruri care te-ar putea ajuta să te hotărăşti dacă vrei să urmezi o astfel de facultate sau nu.


Voi începe discuţia asta cu nişte adevăruri incomode ale meseriei:

Dacă termini o facultate de jurnalism nu înseamnă neapărat că eşti şi bun pentru jobul ăsta. Diploma este doar o hârtie pe care i-o arătăm mamei atunci când ne întreabă pe ce s-au dus banii pe care ni i-a dat în ultimii ani. Asta pentru că o facultate de jurnalism o poţi absolvi şi fără prea mult stres. Deci, să ne înţelegem de la început, diploma aia nu are foarte mare valoare pe piaţa muncii. Nu sunt foarte mulţi şefi de redacţii care să ţină cont de ea. Important e cu ce rămâi după ce termini, adică dacă ai făcut facultatea pentru tine, nu pentru diplomă. Citeste continuarea

Jurnaliştii nu pot fi prezenţi întotdeauna în locul în care se întâmplă un eveniment. De exemplu, undeva în creştetul munţilor are loc un accident aviatic în care mor zeci de oameni. Ca să ajungă acolo, jurnaliştilor le-ar lua probabil câteva ore. Dar să presupunem că exact în momentul accidentului un turist era în apropiere, avea o cameră video la îndemână şi a filmat întreaga scenă. El este singurul care are imaginile din momentul accidentului. Totodată, el este şi o sursă cheie pentru jurnalişti. A fost la faţa locului şi a văzut ce s-a întâmplat. În momentul de faţă, turistul are mai multe opţiuni: poate da înregistrarea televiziunilor, site-urilor specializate, ziarelor pentru ediţiile online, poate intra în direct prin telefon într-un jurnal de ştiri sau poate să posteze pe blogul personal înregistrarea şi întreaga poveste. Mai poate da un mesaj pe Twitter, mai poate uploada filmul pe YouTube şi lista poate continua. Orice ar face din ce am enumerat aici s-ar numi jurnalism cetăţenesc (citizen journalism). Citeste continuarea

Scriu acest articol după ce zilele trecute am citit şi am recitit părerile a doi oameni importanţi din peisajul media românesc cu privire la o temă fierbinte: “print versus online”. Două texte care merită văzute:

Dragoş Stanca (Realitatea)

“la 1 iunie 2010 vor mai exista pe piata romaneasca maxim 3 ziare (declarate generaliste, quality), editate de companii media.” (textul complet)

Cătălin Tolontan (GSP)

“totusi (…) cred cu putere in presa tiparita.” (textul complet)


De ce cred eu că mor ziarele

Sunt convins că argumentul “online” nu stă (încă) în picioare atunci când vorbim despre moartea unor ziare tipărite. Piaţa nu validează (încă) această afirmaţie. Ziarele nu mor pentru că au apărut site-urile, ci pentru că nu ştiu să se reinventeze, să îţi genereze o (nouă) nevoie. Dincolo de calitatea conţinutului, cum altfel să generezi această nevoie decât prin marketing? Unele dintre ziarele care probabil vor muri sunt proaste, nu ne pare rău de ele. Dar vor muri şi ziare de calitate. Sunt un susţinător al jurnalismului făcut cum trebuie, însă nu pot să neg că munca noastră nu are niciun efect dacă nu este dublată de un efort coerent de marketing. Citeste continuarea

Despre ce înseamnă libertatea de exprimare avem cu toţii o vagă idee. În termenii cei mai simpli, a te exprima liber înseamnă a te exprima “fără cenzură”. Iar prin asta unii jurnalişti înţeleg că pot să scrie sau să spună orice, sub pretextul acestui principiu.

Vă propun să aruncăm o privire mai în profunzime şi cu mai multă sinceritate asupra acestui principiu atunci când îl aplicăm în cazul jurnaliştilor. Ca să simplificăm lucrurile, trebuie să facem de la început distincţia între libertatea de exprimare la cârciumă şi libertatea de exprimare în media (oricare ar fi ea).

Libertatea de exprimare în media contrazice un pic definiţia dată în primul paragraf (când am spus “fără cenzură”). Exprimarea jurnaliştilor trece prin filtrul autocenzurii. Şi nu săriţi să blamaţi. Nu am spus-o în sens negativ. Citeste continuarea

Mirajul acestei meserii (de jurnalist) îi face pe unii să se simtă importanţi, să creadă că dacă lucrează în presă sunt foarte influenţi, că toată lumea trebuie să stea preş sub picioarele lor. Şi mulţi cred asta pentru că au auzit ei cândva, pe undeva, că “presa este a patra putere”. Dacă aveţi de-a face cu astfel de indivizi, ignoraţi-i. Îi recunoaşteţi uşor după faptul că spun peste tot (fără să fie întrebaţi) că lucrează în presă, când li se cer actele de către poliţist scot legitimaţia de presă, ameninţă că vor scrie de rău dacă nu faci ce zic ei… Nu, ei nu sunt influenţi, iar puterea presei înseamnă altceva.


Cum traducem conceptul de “presă ca a patra putere”

Ca să spunem că e a patra, hai să stabilim care ar fi primele trei:

– puterea executivă (guvernul);

– puterea judecătorească;

– puterea legislativă. Citeste continuarea

Copyright 2008 - 2017 Ghidjurnalism.ro. Ghid de Jurnalism foloseste platforma WordPress. Design realizat de Bogdan Gheorghe
Articole (RSS) and Comentarii (RSS)