Mirajul acestei meserii (de jurnalist) îi face pe unii să se simtă importanţi, să creadă că dacă lucrează în presă sunt foarte influenţi, că toată lumea trebuie să stea preş sub picioarele lor. Şi mulţi cred asta pentru că au auzit ei cândva, pe undeva, că “presa este a patra putere”. Dacă aveţi de-a face cu astfel de indivizi, ignoraţi-i. Îi recunoaşteţi uşor după faptul că spun peste tot (fără să fie întrebaţi) că lucrează în presă, când li se cer actele de către poliţist scot legitimaţia de presă, ameninţă că vor scrie de rău dacă nu faci ce zic ei… Nu, ei nu sunt influenţi, iar puterea presei înseamnă altceva.

Cum traducem conceptul de “presă ca a patra putere”

Ca să spunem că e a patra, hai să stabilim care ar fi primele trei:

- puterea executivă (guvernul);

- puterea judecătorească;

- puterea legislativă.

(J. Watson, A. Hill, R. Weiner, in M. Coman, 2004, p.173)

Presa ca a patra putere este văzută, în lucrările de specialitate, ca un câine de pază al societăţii (“watch-dog”), un suport al democraţiei. Ca să scurtăm teoria, putem spune că presa este un observator care are grijă ca niciuna dintre celelalte puteri să nu facă prostii.

De unde vine puterea presei?

Puterea vine, în primul rând, din faptul că media are acces la o audienţă (la un public) mult mai numeroasă decât o poate face oricare alt spaţiu public (cafeneaua, teatrul, cinematograful, stadionul, pieţele etc.). Toate celelalte puteri (pe care presa le supraveghează) îşi doresc să comunice cu acest public, deci au nevoie de presă. Citeste continuarea