De câte ori aţi auzit cât de tare e jurnalismul online faţă de print fiindcă nu impune limite de spaţiu? Eu de foarte multe ori. Şi unele traininguri de jurnalism online întreţin acest sentiment – că nu există limite, că pe net poţi să scrii oricât. Ironia este că fiecare înţelege ce vrea despre acest “oricât”. Iar adevărul este că, de fapt, există limite (chiar dacă poţi scrie mai mult decât pe print).

Un jurnalist bun ştie că nici pe online nu poate să scrie oricât vrea, ci doar ce e relevant. Să privim atent. Am stabilit deja că unui text îi poate corespunde un singur unghi de abordare. În acest moment, deja am impus o limită: abordarea. Orice detaliu care nu corespunde abordării devinde irelevant, deci chiar dacă avem aceste informaţii nu le includem în text numai pentru că am auzit că pe web “nu contează lungimea”.

Perspectiva prin care considerăm avantaj doar faptul că pe online poţi să scrii mai mult decât în print are şi ea o hibă. Din cauza limitărilor de paginare, în print poţi fi constrâns să scrii mai mult decât e relevant, adică să tragi de text, să bagi umplutură Deci adevăratul avantaj pe care îl oferă online-ul este faptul că îţi permite să scrii fix cât e relevant (deci şi mai puţin decât în print), nu că poţi scrie mai mult decât în print. Citeste continuarea

Orice text jurnalistic trebuie să aibă un unghi de abordare, o perspectivă prin prisma căreia sunt privite lucrurile. Alegerea unghiului de abordare presupune să avem clar în minte care este cel mai important aspect al subiectului. De această alegere va depinde întreaga organizare a textului.

Unghiul de abordare este considerat “fascicolul care luminează faptele”, “perspectiva din care sunt ordonate faptele”. Cu alte cuvinte, trebuie să ne decidem ce anume informaţie punem pe primul plan din setul de informaţii pe care le deţinem. Mai precis, trebuie să facem diferenţa între ce este esenţial pentru textul nostru şi ce este detaliu. Citeste continuarea